chesea definitie

2 intrări

29 definiții pentru chesea

cheseá2 sf vz chisea2
cheseá1 sf vz chisea1
chiseá1 sf [At: PANN, Ș. I, 57/25 / V: ches~, chesá, ~sá / Pl: ~séle / E: tc kisè (kesè), srb kesa, ćesa, bg киcия] (Înv) 1 Pungă țărănească în care se păstrau banii. 2 Pungă de piele în care se ținea tutunul. 3 Brâu lat de piele, în care mocanii țin banii Si: (pop) chimir. 4 Mănunchi de lână folosit, în loc de burete, la băile turcești.
chiseá2 sf [At: (a. 1786) IORGA, S. D. VI, 109 / V: ches~ / Pl: ~séle / E: tc kjasè] (Trc) Vas mic de sticlă, cristal, porțelan sau (rar) de metal, în care se păstra dulceață, tutun sau chiar supă.
CHESEÁ s. f. v. chisea1.
CHISEÁ1, chisele, s. f. Vas mic de sticlă, de cristal sau de porțelan în care se ține dulceața. [Var.: cheseá s. f.] – Din tc. kåse.
CHISEÁ2, chisele, s. f. (Pop.) Pungă (de piele) în care se țin banii sau tutunul. – Din tc. kese.
CHESEÁ s. f. v. chisea1.
CHISEÁ1, chisele, s. f. Vas mic de sticlă, de cristal sau de porțelan în care se ține dulceața. [Var.: cheseá s. f.] – Din tc. kåse.
CHISEÁ2, chisele, s. f. (Pop.) Pungă (de piele) în care se țin banii sau tutunul. – Din tc. kese.
CHESEÁ s. f. v. chisea.
CHISEÁ, chisele, s. f. 1. Vas mic de sticlă, de cristal sau de porțelan, în care se ține dulceață (mai de mult și tutun). Mi-a adus un pahar de apă cu brumă și o chisea cu dulceață de cireșe negre. SADOVEANU, O. II 232. Demir poruncește să se aducă ciubuce... și tutun în chisea de cristal. SADOVEANU, N. P. 272. Dulceți de chitru mai avem? – Mai sînt încă două chisele. ALECSANDRI, T. I 64. 2. (Învechit) Pungă în care se ținea tutun. Două chisele de tutun... cusute de copile cu fluturi. ALECSANDRI, T. I 141. Care pe subt pat intra, Cafele Că răsturna, Ciubuce Că-și arunca... Chiselele că-și pierdea. TEODORESCU, P. P. 572. – Variantă: cheseá (DELAVRANCEA, S. 121, CARAGIALE, O. II 166) s. f.
CHESEÁ s. f. v. chisea.
chiseá (vas, pungă) s. f., art. chiseáua, g.-d. art. chisélei; pl. chiséle, art. chisélele
chiseá (vas, pungă) s. f., art. chiseáua, g.-d. art. chisélei; pl. chiséle
chiseá (chiséle), s. f. – Pungă pentru tutun. – Var. ches, ches(e)a. Mr. chési. Tc. kise, kese „pungă” (Șeineanu, II, 116; Meyer 224; Berneker 502; Lokotsch 1105; Vasmer 561), cf. alb. kjese, bg. kesija, sb. ćesá, rus. kisá, țig. kisi. Var. ches direct din tc. kes. Din aceeași familie face parte chesăg, s. n. (chimir tipic, cu punga în căptușeală), cf. Lacea, Dacor., III, 742 (în ciuda opoziției din DAR). Chisea „pungă” se confundă azi cu chisea, s. f. (borcan, mai ales pentru marmelade și dulcețuri), din tc. kiasé.
CHISEÁ1 ~éle f. Vas special în care se ține dulceața. [Art. chiseaua; G.-D. chiselei; Sil. chi-sea] /<turc. käse
CHISEÁ2 ~éle f. pop. Pungă în care se ține tutunul. [Art. chiseaua; G.-D. chiselei; Sil. chi-sea] /<turc. kesé
cheseà f. V. chisea.
chiseà f. vas de cristal pentru dulcețuri: două chisele de dulceață de chitră AL. [Turc. KIASÈ].
chiseà (cheseà) f. pungă de tutun, înlocuită azi cu tabacherea: chisele de tutun cusute cu fluturi AL. [Turc. KISÈ (KESÈ)].
cheseá, V. chisea.
1) chiseá (vest) și cheseá (est) f., pl. ele (turc. kiase, ceașcă mare, cupă, scafă, infl. de chisea 2). Vas de cristal cu capac de ținut și de oferit dulceață musafirilor. (Sînt și chisele de lut văpsite și acoperite cu capac de ținut tutun pe masă). V. gavanos.
2) chiseá și cheseá f., pl. ele (turc. kise, kese, pungă de 500 de pĭaștri saŭ de 110 francĭ). Vechĭ. Pungă de ținut banĭ (orĭ tutun, înlocuită azĭ pin tabachere). – În Olt. chisa, pl. tot ele: bagă mîna la chisa și dă-ne cîte-o para (GrS. 1937, 244).
a i se zaharisi chiseaua expr. (er., glum.d. femei) a trece printr-o perioadă de abstinență sexuală.
a linge cireașa / chiseaua expr. (eufem., er., obs.) a practica cuniliția.
a scoate ceașca / chiseaua din bufet expr. (er. d. femei) a-și da jos chiloții (pentru consumarea unui act sexual).
a umple chiseaua (cuiva) expr. (er.d. bărbați) a ejacula în vaginul partenerei de sex.
chisea, chisele s. f. (er.) vulvă; vagin.

chesea dex

Intrare: chisea
chesea
chisea substantiv feminin
Intrare: chesea
chesea