cherem definitie

14 definiții pentru cherem

cherém sms [At: GHICA, S. 350 / V: ~rím, (prin confuzie) chilím / E: tc kerem] 1 (Înv) Favoare. 2 (Pfm; îe) A fi (sau a rămâne ori a lăsa) la ~ul cuiva A fi sau a rămâne la discreția sau la dispoziția, la bunul plac al cuiva. 3 (Îe) A avea pe cineva la ~ A avea pe cineva la mână. 4 (Rar; îe) A nu-i veni cuiva la ~ A nu-i veni la socoteală.
CHERÉM s. n. (Pop. și fam.; în expr.) (A fi sau a se afla, a sta etc.) la cheremul cuiva = (a fi sau a se afla, a sta etc.) la discreția, la bunul plac al cuiva. A avea pe cineva la cheremul său = a dispune de cineva după voie. – Din tc. kerem „favoare, bunăvoință”.
CHERÉM s. n. (Pop. și fam.; în expr.) (A fi sau a se afla, a sta etc.) la cheremul cuiva = (a fi sau a se afla, a sta etc.) la discreția, la bunul plac al cuiva. A avea pe cineva la cheremul său = a dispune de cineva după voie. – Din tc. kerem „favoare, bunăvoință”.
CHERÉM s. n. (În expr.) (A fi) la cheremul cuiva = (a fi) la discreția, la dispoziția, la bunul plac al cuiva. Aproape toți făceau... muncă de slugi și de trepăduși la cheremul stăpînilor. PAS. Z. I 256. Bine că i-am prins portretu la mînă... de-acum îi la cheremul meu. ALECSANDRI, T. I 202. (învechit) A avea pe cineva la cheremul său (sau lui) = a avea pe cineva la mină, a dispune de cineva. Boierii, în a căror mînă se afla aparatul de stat, storceau tot mai mult vlaga țărănimii, lăsate cu totul la cheremul lor, pretinzînd tot mai multe zile de clacă. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 98. Hiotoglu te avea la cheremul lui, după cum zic turcii, căci avea la îndămînă un arsenal întreg. GHICA, S. 350. (Rar, învechit) A nu-i veni cuiva la cherem = a nu-i veni la socoteală, a nu-i conveni. Să rup zapisu?... Nu-mi vine la socoteală!..., Să-i dau pe Măndica?.:. Nu-mi vine la cherem! ALECSĂNDRI, T. I 328.
CHERÉM s. n. (În expr.) (A fi) la cheremul cuiva = (a fi) la discreția, la bunul plac al cuiva. A avea pe cineva la cheremul său = a dispune de cineva după voie. – Tc. kerem „favoare, bunăvoință”.
cherém (pop., fam., în expr. la cherémul) s. n.
cherém s. n.
cherém (-muri), s. n.1. (Înv.) Favoare, generozitate. – 2. (În expresia la cheremul) La discreția, la bunul plac. Tc. kerem (Șeineanu, II, 106; Roesler 596; Lokotsch 1083).
CHERÉM n. pop.: A fi la ~ ul cuiva a fi la dispoziția cuiva. /
cherem n. discrețiune, capriciu: de acum îi la cheremul meu Al. [Turc. KEREM].
cherém n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] kerem). Fam. A fi la cheremu cuĭva, a fi supus capriciilor luĭ, a fi la discrețiunea luĭ.
a fi la cheremul / discreția cuiva expr. (pop.) a fi supus puterii abuzive sau capriciilor cuiva.
a se afla la cheremul cuiva expr. a fi la bunul plac al cuiva
la cheremul cuiva expr. la discreția cuiva, la bunul plac al cuiva.

cherem dex

Intrare: cherem
cherem substantiv neutru