chercheli definitie

13 definiții pentru chercheli

cherchelí vr [At: DUNĂREANU, CH. 65 / V: (îrg) chirchi~, chiurchiu-~/ Pzi: ~lésc / E: nct] A se ameți de băutură.
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec.
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec.
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Familiar) A se ameți de băutură, a se afuma. – Variantă: chirchilí (DUNĂREANU, CH. 65, CONTEMPORANUL, VII 148) vb. IV.
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se ameți ușor de băutură; a se afuma. – Comp. magh. kérkedni.
!cherchelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chercheléște, imperf. 3 sg. se chercheleá; conj. prez. 3 să se chercheleáscă
cherchelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cherchelésc, imperf. 3 sg. chercheleá; conj. prez. 3 sg. și pl. chercheleáscă
CHERCHELÍ vb. v. îmbăta.
cherchelí (-lésc, -ít), vb. – A fi amețit, a se îmbăta ușor. – Var. chirchi(u)li, cherchezi, chiurlui. Creație expresivă (cf. Graur, BL, IV, 91 și 97). S-au propus mai multe etimoane neconvingătoare: din mag. kérkedni „a presupune”, după Scriban, Arhiva, 1912; de la cherc și pili, după DAR; din mag. korhely „neisprăvit, coate-goale”, după Drăganu, Dacor, VI, 269. Ultima var. nu este clară; după cum nu este nici intenția primară a creației expresive. Este posibil să fie cuvînt din aceeași familie cu chercheriță, s. f. (păduche de oi, Melophagus ovinus; tăun, Hippobosca equina), cu var. chercheriță, chi(r)chi(ri)ță (după Conev 52 și Scriban, acest cuvînt derivă din bg. kekerica „broască,” ce pare tot un cuvînt expresiv). Dacă nu greșim în privința acestei ipoteze, imaginea de bază trebuie să fie cea a unui mers șovăielnic sau poticnit, ca cel al bețivului și cum pare a fi cel al unui crustaceu. După Giuglea, Contributions, 10, chercheriță provine din gr. ϰίϰι „ricin”, cu suf. -iță.
A CHERCHELÍ ~ésc tranz. pop. A face să se cherchelească; a ameți; a afuma; a aghesmui. /cf. ung. kérkedni
A SE CHERCHELÍ mă ~ésc intranz. pop. A se îmbăta ușor; a se ameți; a se afuma; a se aghesmui. /cf. ung. kérkedni
cherchelésc (mă) v. refl. (cp. cu ung. kérkedni, kérködni, kérkelni, a se fuduli, și cu ngr. hirkilízo, cînt cucurigu). Fam. Mă amețesc, mă cam îmbăt. – Și chirchilesc, în nord și chĭurchĭulesc, în sud și chĭurchĭuluĭesc. V. pilesc 2 și călesc.
CHERCHELI vb. a (se) ameți, a (se) îmbăta, a (se) turmenta, (livr.) a (se) griza, (pop.) a (se) turlăci, (prin Transilv.) a (se) amnări, (Mold.) a (se) chefălui, (Transilv. și Ban.) a (se) șumeni, (fam.) a (se) învinoșa, a (se) matosi, (fam. fig.) a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) căli, a (se) ciupi, a (se) cîrpi, a (se) magnetiza, a (se) pili, a (se) sfinți, a (se) tămîia, a (se) trăsni, a (se) turti, (rar fig.) a (se) tîrnosi, a (se) turci, (reg. fig.) a (se) flecui, a (se) oțeli, (arg.) a (se) mahi, a (se) matoli. (S-a cam ~ cu rachiu.)

chercheli dex

Intrare: chercheli
chercheli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a