cherapleș definitie

12 definiții pentru cherapleș

cherapléș sm [At: NEGRUZZI, S. II, 43 / Pl: ~i / E: mg *kereplös] (Mol) Prostănac.
CHERAPLÉȘ, cherapleși, s. m. (Reg.) Om prostănac. – Et. nec.
CHERAPLÉȘ, cherapleși, s. m. (Reg.) Om prostănac. – Et. nec.
CHERAPLÉȘ, cherapleși, s. m. (Reg.) Om prostănac.
cherapléș (-ra-pleș) (reg.) s. m., pl. cherapléși
cherapléș s. m. (sil. -pleș), pl. cherapléși
CHERAPLÉȘ adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
cherapléș (cherapléși), s. m. – Prost, tont, dobitoc. Mag. kereplös „flecar, palavragiu”, cunoscut numai cu forma kereplő (DAR). Pușcariu, Dacor., VIII, 117, pare a prefera un mag. *kereples, din kereplye „morișcă”. Ambele ipoteze par incerte.
cherapleș m. tont, zevzec: o fată așa bogată... să fie măritată cu un cherapleș AL. [Etimologie necunoscută].
cherapléș, -eáșă adj. (d. chĭor și pleș?). Est. Iron. (numaĭ masc.). Om prost.
cherapleș adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.
cherapleș, cherapleși s. m. om prost

cherapleș dex

Intrare: cherapleș
cherapleș substantiv masculin
  • silabisire: -pleș