chera definitie

35 definiții pentru chera

cer2- vz cero-
cer1- [At: DN3 / V: cerat-, cherat-, cherato-, kerato- / E: ngr keras „corn”] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Corn. 2 Cornee.
cer3 sn [At: COD. VOR. 135/10 / V: ~iu / Pl: ~uri / E: lat calum] 1 (Ast) Spațiu infinit în care se mișcă toate astrele Si: univers. 2 (Pex) Toate corpurile cerești din spațiu Cf lume. 3 (Pex) Imagine a cerului (1) oglindită în apă. 4 Parte din spațiu care pare a forma o boltă emisferică circumscrisă de orizont deasupra pământului Și firmament, tărie. 5 (Pex) Ceea ce cuprinde cerul (4). 6 (Prc) Atmosferă. 7 (Prc) Parte a cerului (1) aflată deasupra capului privitorului. 8 (Îlav) Sub ~ Pe pământ. 9 (Îlav) Sub ~ul liber Fără nici un adăpost. 10 (Îlav) Până-i ~ul Cât lumea. 11 (Îal; după negație) Niciodată. 12-13 (Îe) A răscoli ~ul și pământul A face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut). 14-15 (Îe) (Departe) ca ~ul de pământ (sau ca de la ~ la pământ) E o mare (distanță sau) diferență între două obiecte. 16 (Îs) Înălțimea (sau înaltul, ori slava) ~ului Cea mai mare înălțime a acestui spațiu. 17 (Îlav) Cu o falcă-n ~ și cu una în pământ Cu furie. 18 (Îal) Gata să distrugă totul în cale. 19 (Îlav) Nu se face gaură (sau bortă) în ~Nu-i nimic. 20 (Îal) Nu trebuie să se dea importanță faptului. 21-22 (Îe) A cădea (sau a pica) ~ul pe cineva A fi foarte surprins (de un mare necaz). 23 (Îae) A fi surprins într-o postură dezonorantă. 24 (Îe) A pica din ~ A sosi pe neașteptate în mod fericit. 25 (Îae) A nu fi la curent cu datele situației în care a nimerit. 26 (Îe) Nu pică din ~ Nu vine de-a gata. 27 (Îe) A privi la ~ A fi mândru. 28 (Îlav) Când s-a lipi ~ul de pământ Niciodată. 29 (Îe) A făgădui cuiva ~ul și pământul A promite lucruri nerealizabile. 30 (Îs) Bolta ~ului Firmament. 31 (Îs) Păsările ~ului Păsări zburătoare. 32 (Îs) Brâul (sau cununa) ~ului Curcubeu. 33 (Îlav) La poalele ~ului Departe. 34 (Îal) La capătul lumii. 35 (Îs) Toartele (torțile) ~ului Margini aparente ale cerului. 36 (Îs) Inima ~ului Centru al bolții cerești. 37 (Îs) Crângul (sau brâul luminos al) ~ului Calea lactee. 38 (Ant; pan; îs) ~ul gurii Palat al gurii. 39 (Buc; îs) ~ul strungei Prăjină înfiptă de-a lungul strungăi, cu care sunt întărite spătarele. 40 (Pex) Acoperământ deasupra patului, unui tron etc. Si: baldachin, uranisc. 41 Regiune superioară a pământului considerată de oameni ca lăcașul divinității. 42-43 (Îe; îlav) (A se ruga de cineva) cu ~ul și cu pământul (A se ruga) cu cea mai mare stăruință. 44-45 (Pex) (Putere a lui) Dumnezeu. 46 (Spc) Lăcaș al celor fericiți după moarte Si: eden, paradis, rai. 47-48 (Pex) Fericire (după moarte). 49 (Îs) Împărăția ~ului (sau ~urilor) Cer (45). 50 (Îe) A se crede în al șaptelea (sau al nouălea) ~ A fi extrem de fericit. 51 (Îe) A ridica pe cineva în slava ~ului sau a înălța pe cineva (până) la~ A lăuda pe cineva foarte mult. 52 (Îe) Știe și toaca-n ~ Știe tot. 53 (Îe) Se crede căzut (cu hârzobul) din ~ E foarte încrezut.
cer5 sn vz ciur
cer4 sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: lat cerrus] 1 Arbore mare din familia fagaceelor, înalt până la 30 m, înrudit cu stejarul, cu scoarța negricioasă, cu frunze pieloase, bogate și cu fructele ghinde, foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris). 2 Lemn de cer4 (1), folosit drept combustibil. 3 (Pop; îe) ~bocnă A fî foarte tare (ca lemnul de cer).
cerat1- vz cer1-
cerát3 sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fr cérat] Medicament compus din ceară și unguent, folosit, odinioară, pentru acoperirea rănilor.
cerát2, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ați, ~e / E: lat ceratus] 1 Acoperit cu ceară. 2 (Îs) Tăbliță ~ă Tăbliță de lemn acoperită cu ceară pe care romanii își faceau însemnări, socoteli.
chéra sfa [At: NEGRUZZI, S. IV, 526 / V: ~amá, ~amó, chiramó (cu pl. ~méle) / E: gr ϰερά, cf chir, cherațiță] (Grc; totdeauna urmat de un nume propriu; iuz; mai ales în epoca fanariotă) 1 Cocoană. 2 (Îf chiramo) Doamna mea.
cherat- vz cer1-
cherato- vz cer1-
chiríță sf [At: TDRG / Pl: ~țe / E: chera + -iță] (Grî) Chera.
CHÉRA s. f. art. (Înv.; urmat de un n. pr.) Cucoană, doamnă. – Din ngr. kérá.
CHÉRA s. f. art. (Grecism înv.; urmat de un n. pr.) Cucoană, doamnă. – Din ngr. kérá.
CHÉRA s. f. art. (Grecism învechit) Cucoană, doamnă. Eram... în contact mai des cu chera Sofița. GHICA, S. 297. Chera Nastasia [titlul unei piese]. ALECSANDRI, T. I 381.
CHÉRA s. f. art. (Grecism înv.) Cucoană, doamnă. – Ngr. kera.
chéra (+ s. propriu f.) (înv.) s. f., g.-d. art. chérei (în expr. și chíra)
chéra (în expr. și chira) s. f., art. g.-d. art. chérei
CHÉRA s. v. cucoană, doamnă, madam.
CER1- Element de compunere savantă cu semnificația „corn”, „cornee”. [Var. cerat-, cherat-, cherato- (scris și kerato-). / < gr. keras – corn].
CERAT- v. cer1-.
CHERAT- v. cer1-.
CHERATO- v. cer1-.
KERATO- v. cer1-.
CERAT3(O)- elem. cherat(o)-.
CHERAT(O)- / CHER(A)- / CERAT3(O)- / -CÉR elem. „corn, cornee”; „chitinos”. (< fr. kérat/o/-, cér/a/-, cerat/o/-, -cère, cf. gr. keras,-atos)
chéra s. f. – Doamnă (titlu de politețe, folosit în sec. XVIII-XIX, înv.). Ngr. ϰερά, cf. chir. – Compară cheramò (var. chiramò), s. f. (doamna mea), din ngr. ϰυρά μου. – Der. chiriță, s. f. (înv., doamnă); cherațiță, s. f. (înv., femeie elegantă), din ngr. ϰερατζίτζα (Gáldi 163).
chéra f. (ngr. kerá și kyrá, doamnă, cocoană. V. chir 1, chira, cherațiță). Sec. 19. Doamna, cocoana (urmat de un nume): chera Duduca, chera Sofica. – Iron. și cheramá, cheramó (ngr. kerámu, doamna mea) la vocativ.
chera s. v. CUCOANĂ. DOAMNĂ. MADAM.
CHERA < gr. mod. ϰερά, ϰύρα „doamnă”, v. V. Bogrea, (An C III 512-4) 1. Chera f. (Cat; Giur 264; P2 f° 14); – preoteasa, 1649 (AO XVII 309); Chera-Duduca, îmbinarea a două nume cu sens identic, unul grecesc, altul turcesc, din romanul lui N. Filimon; cf. Keratamar, sora țarului Șișman. 2. Chera, ca n. masculin: – logofăt (Hur 48; 101, 128; AO XII 240); – Gardescul, olt. (Sd XV 305); – grecul (17 B I 204); – popa (17 B II 435). 3. Cherescu (Sd XVI) D. 1788 (M Put 101); Cherăști s. 4. Cheran. V. Chirin, Partea I.
-CER1 „corn, tentacul, antenă”. ◊ gr. keras „corn” > L. sav. -cerus, fr. -cère > rom. -cer.
CERATO- „corn, protuberanță cornoasă, cornos, osos”. ◊ gr. keras, atos „corn” > fr. cérato-, engl. id. > rom. cerato-. □ ~id (v. -id), adj., cu aspect de corn; ~manie (v. -manie), s. f., teratologie a frunzelor sau a florilor dezvoltate în formă de corn sau de pinten; ~zaur (v. -zaur), s. m., reptilă fosilă din ordinul dinozaurienilor, avînd pe nas o creastă osoasă.
CHERAT-, v. CHERATO-.~algie (v. -algie), s. f., durere corneană; ~ectazie (v. -ectazie), s. f., deplasare în afară a corneei; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., excizie chirurgicală a unei porțiuni din cornee.
CHERATO- (KERATO-) „corn, cornee; cornean, chitinos”. ◊ gr. keras, keratos „corn” > fr. kérato-, engl. id., germ. id., it. cherato- > rom. cherato- și kerato-. □ ~cel (v. -cel2), s. n., hernie a membranei posterioare a corneei; ~centeză (v. -centeză), s. f., puncție chirurgicală a corneei; ~dermă (v. -dermă), s. f., cheratodermie*; ~dermie (v. -dermie), s. f., hiperplazie a stratului cornos; sin. cheratodermă; ~elcoză (v. -elcoză), s. f., ulcerație a corneei; ~esteziometrie (v. estezio-, v. -metrie1), s. f., măsurare a sensibilității corneei; ~gen (v. -gen1), adj., care produce inflamația corneei; ~id (v. -id), adj., în formă de țesut cornos; ~litic (v. -litic2), adj., s. n., (agent terapeutic) cu proprietatea de a dizolva stratul cornos al epidermei; ~liză (v. -liză), s. f., proces de separare și de dizolvare fiziologică sau patologică a stratului cornos al epidermei; ~malacie (v. -malacie), s. f., proces de înmuiere purulentă a corneei; ~megalie (v. -megalie), s. f., malformație congenitală care constă în mărirea diametrului corneei; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru măsurarea curburii corneei; ~plastic (v. -plastic), adj., care stimulează producerea de cheratină și de țesut osos; ~plastie (v. -plastie), s. f., înlocuire chirurgicală a unei porțiuni de cornee; ~rexie (v. -rexie), s. f., ruptură a corneei; ~scop (keratoscop) (v. -scop), s. n., aparat pentru observarea astigmatismului vizual; ~scopie (v. -scopie), s. f., măsurare a refracției ochiului; sin. schiascopie; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical utilizat în cheratotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie a corneei.[1] modificată
KERATO-, v. CHERATO-.

chera dex

Intrare: chera (subst.)
chera subst. substantiv feminin articulat
Intrare: Chera
Chera
Intrare: cherat(o)-
kerato element de compunere prefix
cer 1 pref. - corn element de compunere prefix
cerat 3 pref. prefix element de compunere
cerato element de compunere prefix
cher element de compunere prefix
cer 1 suf. - corn element de compunere sufix
chera 2 pref. element de compunere prefix
cherat element de compunere prefix
cherato element de compunere prefix