chepeneag definitie

13 definiții pentru chepeneag

căpeneág sn [At: (a. 1811) IORGA, S. D. XII, 227 / V: chep-, chip-, -eá sfi Pl: ~ege / E: mg köpenyeg, tc kepenek] 1 (Trs; Ban) Manta. 2 (Trs; Ban) Manta militară. 3 (Trs; Ban; îe) După ploaie, ~ Prea târziu! 4 (Trs; Ban; îe) Și-a întors ~ul pe dos Și-a schimbat părerea pe neașteptate. 5 (Trs; Ban; îae) S-a supărat. 6 (Reg) Glugă a cojocului. 7-8 Fund al căciulii (sau al pălăriei). 9 (Mol; înv; îf chep-) Manta având croiala unui pardesiu, uneori cu guler răsfrânt din blană de vulpe. 10 (Mol; înv; îf chep~) Haină de însurătoare a flăcăilor Si: (înv) giubea. 11 (Mol) Copăcel.
chepeneág sn vz căpeneag
CĂPENEÁG, căpeneaguri, s. n. (Înv.) Haină lungă și largă care acoperă tot corpul. [Var.: chepeneág s. n.] – Din magh. köpenyeg.
CHEPENEÁG s. n. v. căpeneag.
CHEPENEÁG s. n. v. căpeneag.
căpeneág/chepeneág (înv.) s. n., pl. căpenége/chepenége
chepeneág v. căpeneág
chepeneág v. căpeneag
chepeneag n. 1. odinioară, haină boierească de paradă, strânsă pe trup: chepeneag de catifea roșie cu ceaprazuri și cu bumbi de aur OD.; 2. azi, mantă de pânză groasă cu glugă, asemenea ghebei: după ploaie chepeneag PANN. [Turc. KEPENEK (de unde și ung. köpenyeg; v. căpeneag)].
chepeneág n., pl. ege (ung. köpenyeg, turc. kepenék, de unde și bg. kepenĭeg și rut. [d. rom.] kepenĕag. V. cabană 1, caftan, capot). Véchĭ. O haĭnă de paradă strînsă pe corp. Azĭ. Trans. Munt. Manta de ploaĭe (cu glugă). După ploaĭe chepeneag, se zice cînd viĭ cu un lucru după ce nu maĭ este nevoĭe de el. – Și chipineag. În Trans. și căpeneag (d. ung.). V. ipingea, căcĭulă, felon, pelerină.
chepeneág, s.n. – v. căpeneag.
chepeneág, s.n. – v. căpeneag.
CĂPENEAG sau chepeneag, subst. manta de ploae, haină boierească. 1. Căpeneag, C., Ion (17 A II 226); 2. – vătaf din Căpenegi (17 A IV 140).

chepeneag dex

Intrare: chepeneag (pl. -ege)
chepeneag pl. -ege substantiv neutru
Intrare: chepeneag (pl. -uri)
chepeneag pl. -uri
Intrare: Chepeneag
Chepeneag