15 definiții pentru chenăruire
chenărui vt [At: DA / V: chin~ / Pzi: ~ésc / E: chenar + -ui] (Rar) A împrejmui cu un chenar (2). chenăruíre sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: chenărui] (Nob) Împrejmuire cu chenar Si: chenăruit1. CHENĂRUÍ, chenăruiesc,
vb. IV.
Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. –
Chenar +
suf. -ui.
CHENĂRUÍRE, chenăruiri,
s. f. (Rar) Acțiunea de a chenărui și rezultatul ei. –
V. chenărui. CHENĂRUÍ, chenăruiesc,
vb. IV.
Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. –
Chenar +
suf. -ui.
CHENĂRUÍRE, chenăruiri,
s. f. (Rar) Acțiunea de a chenărui și rezultatul ei. –
V. chenărui. CHENĂRUÍ, chenăruiesc,
vb. IV.
Tranz. (Rar) A împrejmui cu chenar. Suflecară mînecile chenăruite în stacojiu. DELAVRANCEA, S. 46. – Variantă:
chinăruí (DELAVRANCEA, S. 121)
vb. IV.
CHENĂRUÍ, chenăruiesc,
vb. IV.
Tranz. (Rar) A împrejmui cu chenar. [
Var.:
chinăruí vb. IV] – Din
chenar. chenăruí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. chenăruiésc,
imperf. 3
sg. chenăruiá;
conj. prez. 3 să chenăruiáscă
chenăruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. chenăruiáscă chenăruíre s. f. (sil. -ru-i-), pl. chenăruíri CHENĂRUÍ vb. a împrejmui, a încadra, a înconjura, a mărgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.) A CHENĂRUÍ ~iésc tranz. (obiecte) A prevedea cu un chenar. /chenar + suf. ~ui chenăruĭésc v. tr. (d. chenar). Rar. Pun chenar.
CHENĂRUI vb. a împrejmui, a încadra, a înconjura, a mărgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.) Chenăruire dex online | sinonim
Chenăruire definitie
Intrare: chenărui
chenărui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: chenăruire
chenăruire substantiv feminin