chenărui definitie

11 definiții pentru chenărui

chenărui vt [At: DA / V: chin~ / Pzi: ~ésc / E: chenar + -ui] (Rar) A împrejmui cu un chenar (2).
CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui.
CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui.
CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A împrejmui cu chenar. Suflecară mînecile chenăruite în stacojiu. DELAVRANCEA, S. 46. – Variantă: chinăruí (DELAVRANCEA, S. 121) vb. IV.
CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A împrejmui cu chenar. [Var.: chinăruí vb. IV] – Din chenar.
chenăruí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 să chenăruiáscă
chenăruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. chenăruiáscă
CHENĂRUÍ vb. a împrejmui, a încadra, a înconjura, a mărgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.)
A CHENĂRUÍ ~iésc tranz. (obiecte) A prevedea cu un chenar. /chenar + suf. ~ui
chenăruĭésc v. tr. (d. chenar). Rar. Pun chenar.
CHENĂRUI vb. a împrejmui, a încadra, a înconjura, a mărgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.)

chenărui dex

Intrare: chenărui
chenărui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a