chelnă definitie

2 intrări

29 definiții pentru chelnă

chélnă2 sf vz pielm
chélnă1 sf [At: (a. 1806) URICARIUL X, 214/24 / V: (Reg) cel~, chil~ / Pl: ~ne / E: pn kielnia] 1 (Mol) Parte a căruței. 2 Lădiță pe care șade cel care mână caii, și în care se păstrează diferite obiecte mici, merinde. 3 (Pex) Chichița trăsurii, de sub capra vizitiului. 4 (Pan) Partea dinainte sau mai ales dinapoi adăugată la coșul căruței. 5 (Trs; pan) Parte a șurii în care se pune fân sau secară neîmblătită. 6 (Trs) Ferdela șurii. 7 Despărțitură într-un lădoi de bucate. 8 (înv) Despărțitură într-un portofel.
chilínă1 sf vz chilnă
chilínă2 sf vz chinină
chílnă sf vz chelnă
CHÉLNĂ s. f. v. chilnă.
CHILÍNĂ s. f. v. chilnă.
CHÍLNĂ, chilne, s. f. (Pop.) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, de sub capra vizitiului. 2. Parte dinaintea sau dinapoia coșului căruței. [Var.: chilínă, chélnă s. f.] – Din pol. kielnia [wozowa].
CHÉLNĂ s. f. v. chilnă.
CHILÍNĂ s. f. v. chilnă.
CHÍLNĂ, chilne, s. f. (Pop.) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, de sub capra vizitiului. 2. Parte dinaintea sau dinapoia coșului căruței. [Var.: chilínă, chélnă s. f.] – Din pol. kielnia [wozowa].
CHÉLNĂ s. f. v. chilnă.
CHILÍNĂ s. f. v. chilnă.
CHÍLNĂ, chilne, s. f. (Popular) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, pe care șade cel ce mînă caii și în care se păstrează diferite obiecte; chichița de sub capra vizitiului. Vîrtejele stăteau cuminți în chilna carului, gata parcă să sară jos, să pună umărul și să-l ridice în sus de-o roată. HOGAȘ, DR. II 39. A început a cotrobăi prin chilna căruței să găsească niște frînghie. CREANGĂ, P. 125. 2. Partea de dinainte sau mai ales de dinapoi, adăugată la coșul căruței. Tînănd cel smead scăpăra de neastîmpăr în chilna de dinapoi a căruței căzăcești, unde stătea ascultînd. SADOVEANU, N. P. 14. Popa și dascălul se așezară în chilna de dinainte [a carului]. DUNĂREANU, CH. 99. – Variante: (învechit) chilínă (SADOVEANU, Z. C. 82), chílnă (TEODORESCU, P. P. 151) s. f.
CHÉLNĂ s. f. v. chilnă.
CHILÍNĂ s. f. v. chilnă.
CHÍLNĂ, chilne, s. f. (Pop.) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, pe care șade cel ce mână caii. 2. Partea de dinainte sau de dinapoi, adăugată la coșului căruței. [Var.: chilínă, chélnă s. f.] – Pol. kielnia[wozowa].
chélnă v. chílnă
chílnă/chélnă (pop.) s. f., g.-d. art. chílnei/chélnei; pl. chílne/chélne
chélnă v. chilnă
chílnă/chélnă s. f., g.-d. art. chílnei/chélnei; pl. chílne/chélne
CHÉLNĂ s. v. chichiță, codârlă, fund.
chélnă (chélne), s. f.1. Lădița trăsurii. – 2. Partea de dinapoi a unor trăsuri. – Var. chilnă. Pol. kielnia (wozowa) „lădița trăsurii” (Cihac, II, 49). Circulă aproape numai în Mold.
CHÍLNĂ ~e f. pop. 1) Ladă sau scândură într-o trăsură care servește drept scaun vizitiului. 2) Partea din spate, mobilă, care închide coșul unui car sau al unei căruțe; codârlă. [Var. chelnă] /<pol. kielnia
chelnă (chilnă) f. Mold. codârla sau fundul carului: a început a cotrobăi prin chilna căruței CR. [Pol. KIELNIA].
chilnă f. V. chelnă.
chélnă și chílnă f., pl. e (rut. kélnĕa, pol. kielnia, ceh. kelna, d. germ. kelle, cancĭog, chelnă). Lada din partea anterioară a căruțeĭ, în care-s diferite unelte și servește și drept scaun: cărăușu e așezat turcește în chilnă (Sov. 135). Încăperea căruțeĭ orĭ caruluĭ (și decĭ și partea din apoĭ, codirla, corlata). V. chichiță.
chílnă, V. chelnă.
chelnă s. v. CHICHIȚĂ. CODÎRLĂ. FUND.

chelnă dex

Intrare: chilnă
chelnă
chilină
chilnă substantiv feminin
Intrare: chelnă
chelnă