chelicer definitie

9 definiții pentru chelicer

chelicér sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr chélicère] Fiecare din cele două apendice ale arahnidelor cu care prind prada.
CHELICÉR, chelicere, s. n. Fiecare dintre cele două apendice ale animalelor arahnide, care au rolul de a prinde prada. – Din fr. chélicère.
CHELICÉR, chelicere, s. n. Fiecare dintre cele două apendice ale animalelor arahnide, care au rolul de a prinde prada. – Din fr. chélicère.
chelicér s. n., pl. chelicére
chelicér s. n., pl. chelicére
CHELICÉRE s.n.pl. (Zool.) Apendice cefalic la arahnide, care formează o pereche de dinți, uneori veninoși (la păianjeni). [Sg. chelicer. / < fr. chélicères].
CHELICÉR s. n. fiecare dintre cele două apendice cefalice la arahnide, organe de atac și de apărare, provenind din modificarea primei perechi de maxile. (< fr. chélicère)
CHELICÉR ~e n. Apendice al arahnidelor cu care prind hrana. /<fr. chélicère
CHELI- „gheare, clești”. ◊ L. chelae „foarfecele racului” > L. sav. cheli-, fr. chéli-, engl. id. > rom. cheli-. □ ~cer (v. -cer1), s. n., fiecare dintre cele două apendice cefalice în formă de clește ale arahnidelor; ~fer (v. -fer), adj., s. m., 1. adj., Care este înzestrat cu gheare sau cu clești. 2. s. m., Specie de arahnid mic, lipsit de postabdomen și de glanda veninoasă; ~form (v. -form), adj., în formă de gheară sau de clește.

chelicer dex

Intrare: chelicer
chelicer substantiv neutru