cheli definitie

13 definiții pentru cheli

chelí [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~lésc / E: chel] 1-2 vti A rămâne sau a face să rămână fără păr Si: a pleșuvi. 3 vt (Fig) A goli.
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel.
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel.
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A rămîne fără păr, a deveni chel. A chelit încă de tînăr.
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel.
chelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 să cheleáscă
chelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 sg. și pl. cheleáscă
CHELÍ vb. (MED.) a pleșuvi, (pop.) a chelboși, (înv.) a pleși.
CHELI- elem. „gheară, clește”. (< fr. chéli-, cf. lat. chela, gr. khele)
A CHELÍ ~ésc intranz. A pierde părul de pe cap; a deveni chel; a pleșuvi. /Din chel
chelésc v. intr. (d. chel). Devin chel.
CHELI vb. (MED.) a pleșuvi, (reg.) a chelboși. (înv.) a pleși.
CHELI- „gheare, clești”. ◊ L. chelae „foarfecele racului” > L. sav. cheli-, fr. chéli-, engl. id. > rom. cheli-. □ ~cer (v. -cer1), s. n., fiecare dintre cele două apendice cefalice în formă de clește ale arahnidelor; ~fer (v. -fer), adj., s. m., 1. adj., Care este înzestrat cu gheare sau cu clești. 2. s. m., Specie de arahnid mic, lipsit de postabdomen și de glanda veninoasă; ~form (v. -form), adj., în formă de gheară sau de clește.

cheli dex

Intrare: cheli (verb)
cheli verb verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: cheli (pref.)
cheli pref.