chelboși definitie

23 definiții pentru chelboși

chelbos, ~oa [At: NEGRUZZI, S. I, 249 / Pl: ~oși, ~oase / E: chelbe + -os] 1-2 smf, a (Persoană) plin(ă) de chelbe (2). 3 a Chel.
chelboșí [At: ALECSANDRI, T. 1541 / Pzi: ~șésc / E: chelbos cf chelboși] 1-2 vir A deveni chel. 3 vi A căpăta chelbe. 4 vr (D. animale) A-și pierde părul, penele. 5 vz (Fig; îe) Doar n-am ~t Doar n-am înnebunit.
CHELBÓS, -OÁSĂ, chelboși, -oase, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care are chelbe; p. gener. (om) chel. – Chelbe + suf. -os.
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos.
CHELBÓS, -OÁSĂ, chelboși, -oase, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care are chelbe; p. gener. (om) chel. – Chelbe + suf. -os.
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos.
CHELBÓS, -OÁSĂ, chelboși, -oase, adj. (Mold.) Care are chelbe; p. ext. chel. Om chelbos. ◊ (Substantivat) Chelbosului tichie de mărgăritar nu-i trebuie. NEGRUZZI, S I 249.
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Mold.) A deveni chelbos, a cheli. ◊ Expr: Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! Un galbîn pe cinci chile [de orz]?... doar n-am chelboșit! ALECSANDRI, T. 1541.
CHELBÓS, -OÁSĂ, chelboși, -oase, adj. (Reg.; adesea substantivat) Care are chelbe; p. ext. chel. – Din chelbe + suf. -os.
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A deveni chelbos, a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos.
chelbós (pop.) adj. m., s. m., pl. chelbóși; adj. f., s. f. chelboásă, pl. chelboáse
chelboșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelboșésc, imperf. 3 sg. chelboșeá; conj. prez. 3 să chelboșeáscă
chelbós adj. m., s. m., pl. chelbóși; f. sg. chelboásă, pl. chelboáse
chelboșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelboșésc, imperf. 3 sg. chelboșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. chelboșeáscă
CHELBÓS adj. v. chel, pleșuv.
CHELBOȘÍ vb. v. cheli, pleșuvi.
CHELBÓS ~oásă (~óși, ~oáse) reg. Care are chelbe. /chelbe + suf. ~os
chelbos a. Mold. plin de chelbe: chelbosului tichie de mărgăritar nu-i trebue NEGR.
chelboșì v. Mold. a căpăta chelbe: doar n’am chelboșit AL.
chelbós, -oásă adj. (d. chelbe). Plin de chelbe. Iron. Chel. Fig. Păcătos, pîrlit, calic.
chelboșí v. intr. (d. chelbos). Fam. Iron. Devin chelbos orĭ chel. Fig. (Mold.). Ajung un prost, mă prostesc: dor n’am chelboșit să vînd marfa așa de eftin! – Rar și chelbășesc (d. chelbaș) întrebuințat și tr. cu înț. de a „înșela la vînzare”.
chelbos adj. v. CHEL. PLEȘUV.
chelboși vb. v. CHELI. PLEȘUVI.

chelboși dex

Intrare: chelbos (adj.)
chelbos adjectiv
Intrare: chelboși
chelboși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: chelbos (s.m.)
chelbos substantiv masculin