chelbe definitie

2 intrări

13 definiții pentru chelbe

chélbe sf [At: COSTINESCU / E: ns pbl chelbaș] (Reg) 1 Boală contagioasă a pielii capului, manifestată prin apariția de coji, care supurează și fac să cadă părul. 2 Bube provocate de lipsa de igienă. 3 (Pgn) Chelie.
CHÉLBE s. f. (Pop.) Boală care constă în căderea părului de pe cap în arii rotunde, care pot fuziona; peladă; p. gener. chelie, calviție. – Et. nec.
CHÉLBE s. f. (Pop.) Boală care constă în căderea părului de pe cap în arii rotunde, care pot fuziona; peladă; p. gener. chelie, calviție. – Et. nec.
CHÉLBE s. f. (Mold.) Boală contagioasă care atacă pielea capului, provocînd căderea părului. Oamenii se ung pe căp cu gaiță (gaz, petroleu) ca să le treacă chelbea. ȘEZ. III 174.
CHÉLBE s. f. (Reg.) Boală contagioasă care provoacă căderea părului. – Refăcut din chelbaș.
chélbe (pop.) s. f., g.-d. art. chélbei
chélbe s. f., g.-d. art. chélbei
CHÉLBE s. v. calviție, chelie, peladă, pleșuvie.
CHÉLBE f. Stare patologică a organismului care provoacă căderea parțială a părului de pe cap; peladă. /Din chelbaș
chelbe f. Mold. un fel de coajă pe cap (ce face să cază părul). [Derivat ulterior din chelbaș].
chélbe f. (d. chelbaș). Eczemă, bube care fac să cadă păru. Ce porțĭ, leleo, chelbea’n cap? Dacă-ĭ moda, ce să fac? (ironic la adresa celor ce poartă pălărie îld. broboadă). V. călina.
chelbe s. v. CALVIȚIE. CHELIE. PELADĂ. PLEȘUVIE.
CHELBE, Gherghin, 1782 (AO XXI 143), < subst.; Chialbere, Șt. 1669 (Dam. Bogdan Acte mold.) < subst.

chelbe dex

Intrare: chelbe
chelbe substantiv feminin
Intrare: Chelbe
Chelbe