chelăreasă definitie

10 definiții pentru chelăreasă

chelár1 sm [At: SIMION DASC. I, LET., ap. 277 / V: (îrg) ~riu / S: chie~ / Pl: ~i / E: vsl кeлapь] 1 Slujbaș care, la o casă mare, are asupra sa cheile casei, mai ales ale cămării și ale pivniței Si: cămăraș. 2 (Spc) Călugăr care se îngrijește într-o mănăstire de aprovizionare. 3 (Pex) Intendent. 4 Clucer.
chelár2 sn vz chiler
chelăreásă sf [At: GALACTION, O. I 68 / V: (prin contaminare cu chelnăr) ~Ină~ / Pl: -ése / E: chelar + -easă] (Înv) 1-3 Soție a chelarului (1, 3-4) Si: chelăriță (1-3). 4-6 Femeie care face slujba de chelar.
CHELĂREÁSĂ, chelărese, s. f. Soția chelarului; femeie care îndeplinea funcția de chelar; chelăriță. – Chelar + suf. -easă.
CHELĂREÁSĂ, chelărese, s. f. Soția chelarului; femeie care îndeplinea funcția de chelar; chelăriță. – Chelar + suf. -easă.
CHELĂREÁSĂ, chelărese, s. f. (Învechit) Soția chelarului; femeie care îndeplinea funcția de chelar. Peste pivnițele și peste cămările boierului era chelăreasă Safta. GALACTION, O. I 68. Chelăreasă Banilor, Stăpînă Averilor. TEODORESCU, P. P. 82.
CHELĂREÁSĂ, chelărese, s. f. (Înv.) Soția chelarului; femeie care îndeplinea funcția de chelar. – Din chelar + suf. -easă.
chelăreásă s. f., g.-d. art. chelărései; pl. chelărése
chelăreásă s. f., g.-d. art. chelărései; pl. chelărése
chelár m. (ngr. kelláris, d. lat. cellarius; vsl. rus. kelárĭ. V. celulă, chilie). Intendent, econom, cămăraș, cel ce ține cheile pivnițeĭ și cămăriĭ. Pt. Vier. – Fem. chelăreasă (pl. ese) și chelăriță (pl. e). V. clucer.

chelăreasă dex

Intrare: chelăreasă
chelăreasă substantiv feminin