chefălui definitie

11 definiții pentru chefălui

CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui.
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui.
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se ameți de băutură, a se îmbăta. De la o vreme se chefăluiește Ivan cum se cade, și unde nu începe a chiui... CREANGĂ, P. 310. Boierii s-o cam chefăluit. ALECSANDRI, T. 554. Vreu să ne întrecem la masă, măcar să știu că m-oi chefălui. NEGRUZZI, S. I 222.
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură, a se îmbăta. – Din chef.
!chefăluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiéște, imperf. 3 sg. se chefăluiá; conj. prez. 3 să se chefăluiáscă
chefăluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefăluiésc, imperf. 3 sg. chefăluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. chefăluiáscă
CHEFĂLUÍ vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, turmenta.
chefăluì v. Mold. a chefui: boierii s’au chefăluit AL.
chefăluĭésc, chefelésc, V. chefuĭesc.
chefuĭésc v. intr. (d. chef). Fam. Fac chef, petrec. V. refl. Mă cam îmbăt. – Și a se chefălui (Mold.), a se chefeli (Olt.)
chefălui vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA.

chefălui dex

Intrare: chefălui
chefălui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a