cheag definitie

16 definiții pentru cheag

cheag1 sn [At: ANON. CAR / V: chiag / Pl: ~uri / E: ml *clagum] 1 Substanță activă, ferment, extrasă din sucul gastric al mamiferelor, care încheagă cazeina din lapte și care se extrage din ultimul compartiment stomacal al rumegătoarelor tinere. 2 (Pex) Stomac al mielului, în care se găsește cheagul (1). 3 (Pex) Cavitatea a patra a stomacului rumegătoarelor. 4 (Med) Masă roșie gelatinoasă în care se transformă sângele prin coagulare Si: coagul. 5 (Pex) Orice materie care se coagulează. 6 (Fig; pop; adesea determinat de „bani”, „avere”) Fond inițial al averii cuiva. 7 (Pex) Avere, bogăție mare strânsă la un loc. 8 (Îe) A prinde ~ A se îmbogăți. 9 (Rar) Element care adună și ține ceva strâns împreună Si: centru, sâmbure Cf ciment.
cheág2 sn [At: DUNĂREANU, SĂM. VI 371 / V: teág, cheáh / Pl: ~uri / E: rs тягa] (Pes; rsm) Legătură de trei carmace sau de trei perimete.
CHEÁG, cheaguri, s. n. 1. Enzimă de coagulare a laptelui, secretată de mucoasa stomacală a rumegătoarelor tinere și a copilului; chimozină, lactoferment. 2. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor, din care se extrage cheagul (1). 3. (În sintagma) Cheag sangvin = masă gelatinoasă roșie care se formează prin închegarea sângelui; coagul. 4. Fig. Fond inițial al unei averi mai mari. ◊ Expr. A prinde cheag = a începe să se îmbogățească; a se îmbogăți. A avea cheag = a fi bogat. – Lat. *clagum (= coagulum).
CHEÁG, cheaguri, s. n. 1. Ferment extras din sucul gastric al rumegătoarelor tinere și al copilului, care are proprietatea de a închega cazeina din lapte; chimozină, lactoferment. 2. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor, din care se extrage cheagul (1). 3. (În sintagma) Cheag sangvin = masă gelatinoasă roșie care se formează prin închegarea sângelui; coagul. 4. Fig. Fond inițial al unei averi mai mari. ◊ Expr. A prinde cheag = a începe să se îmbogățească, a se îmbogăți. A avea cheag = a fi bogat – Lat. *clagum (= coagulum).
CHEAG, cheaguri, s. n. 1. Ferment extras din sucul gastric al rumegătoarelor tinere, care are proprietatea de a închega caseina din lapte. V. maia. Un bulgăraș de cheag cît un fir de cînepă. ȘEZ. III 13. Contra pîntecăriei se dă vitelor de băut cheag de miel. ȘEZ. IV 123. ♦ Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor, din care se extrage fermentul. 2. Masă gelatinoasă roșie în care se transformă sîngele prin închegare. 3. Fig. Fond inițial al unei averi mai mari. ◊ Expr. A prinde cheag = a începe să se îmbogățească, a se îmbogăți. În două săptămîni, geme podul de grîu... prindem cheag. CAMILAR, N. II 393. A avea cheag = a avea băni puși la o parte, a fi bogat. Grîne cu spice închircite, Cu boabele mici, zbîrcite, Cu paiul uscat... Să n-aibă săracul cheag. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 5/5.
CHEÁG, cheaguri, s. n. 1. Ferment extras din sucul gastric al rumegătoarelor tinere, care are proprietatea de a închega cazeina din lapte. ♦ Una din cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor, din care se extrage cheagul (1). 2. Masă gelatinoasă roșie care se formează prin închegarea sângelui. 3. Fig. Fond inițial al unei averi mai mari. ◊ Expr. A prinde cheag = a începe să se îmbogățească, a se îmbogăți. A avea cheag = a fi bogat – Lat. *clagum (= coagulum).
cheag s. n., pl. cheáguri
cheag s. n., pl. cheáguri
CHEAG s. 1. (BIOL.) chimozină, labferment, lactoferment, (reg.) maia, presură. (~ul contribuie la coagularea laptelui.) 2. (BIOL.) coagul, (reg.) străgheață. (~ de sânge.) 3. (ANAT.) stomac glandular. (~ la rumegătoare.)
CHEAG s. v. avere, avut, avuție, bogăție, bun, mijloace, periteag, situație, stare.
CHEAG ~uri n. 1) Ferment extras din sucul gastric al rumegătoarelor tinere și folosit ca coagulant pentru închegarea laptelui. 2) Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor. 3) fig. Avere sau capital inițial care a stat la baza unei averi mai mari. ◊ A avea ~ a fi bogat; a avea bani. A prinde ~ a se îmbogăți. /<lat. clagum
cheag (ea dift.) n., pl. urĭ (lat. coágulum [d. con-, la un loc, și agere, a strînge], pop. quaglum, apoĭ clagum, cheag; it. caglia, gaglio, sp. cuajo, pg. coalho. D. rom. vine rus. glĭag, pol. klag, nsl. klĭag. V. cuget). O substanță amară care se află în stomahu rumegătoarelor și care se întrebuințează la închegat laptele. Al patrulea stomah al rumegătoarelor (în care se află cheagu). Așezătură de treĭ peremete (V. peremet). Fig. Fond, putere, capital: a avea, a prinde cheag. V. maĭa.
CHEAG s. (BIOL.) l. chimozină, labferment, lactoferment, (reg.) maia, presură. (~ contribuie la coagularea laptelui.) 2. coagul, (reg.) străgheață. (~ de sînge.)
cheag s. v. AVERE. AVUT. AVUȚIE. BOGĂȚIE. BUN. MIJLOACE. PERITEAG. SITUAȚIE. STARE.
a avea cheag expr. 1. a fi bogat / înstărit. 2. (cart.) a avea o sumă de bani de rezervă, care permite asumarea unor riscuri în momentele cheie ale jocului. 3. (intl.) a avea rezerve finanaciare (care îi permit răufăcătorului să rămână un timp inactiv).
a prinde cheag expr. a începe să se îmbogățească, a se îmbogăți.

cheag dex

Intrare: cheag
cheag substantiv neutru