challenger definitie

10 definiții pentru challenger

CHALLENGER, challengeri, s. m. Sportiv care, în urma unei întreceri preliminare, a obținut dreptul de a-și disputa un titlu de campion în meci direct cu deținătorul titlului. [Pr.: célenger. – Var.: șalánger s. m.] – Din engl., fr. challenger.
ȘALÁNGER s. m. v. challenger.
ȘALÁNGER, șalangeri, s. m. Sportiv care, în urma unei întreceri preliminare, a obținut dreptul de a-și disputa un titlu de campion în meci direct cu deținătorul titlului. – Din engl., fr. challenger.
challenger (angl.) [pron. célenger] s. m., pl. challengeri
șalánger s. m., pl. șalángeri
CHALLENGER s.m. v. șalanger.
ȘALÁNGER s.m. 1. (Sport) Concurent (sau echipă) cu care un campion (sau o echipă campioană) își dispută locul întâi în cadrul unei noi ediții a întrecerii. 2. (Liv.) Provocator (la un duel, la o luptă etc.). [Scris și challenger. / < fr., engl. challenger].
ȘALÁNGER s. m. sportiv cu care un campion își dispută locul întâi în cadrul unei noi ediții a întrecerii. (< engl., fr. challenger)
ȘALÁNGER ~i m. rar Sportiv sau echipă care, în urma întrecerilor preliminare, a obținut dreptul de a disputa titlul de campion în meci direct cu deținătorul titlului. /<engl., fr. challenger, challengeur
șalánger s. m. (sport) Sportiv care are dreptul de a disputa un titlu de campion direct cu deținătorul acestuia ◊ „Foreman este apt să-și apere centura la 30 octombrie în fața șalangerului său oficial, Cassius Clay.” Sc. 9 X 74 p. 5 (din engl. challenger, fr. challengeur; DMN 1966; Il. Constantinescu în LR 1/73 p. 34, atestări din 1969; DEX, DN3)

challenger dex

Intrare: challenger
challenger substantiv masculin
  • pronunție: célenger
șalanger substantiv masculin