ceteraș definitie

14 definiții pentru ceteraș

ceteráș sm [At: LB / V: ~tăr~, ceatarắș, ciatarắș / Pl: ~i / E: ceteră + -aș] Lăutar care cânta din ceteră sau violină Si: scripcar, (înv) alăutar, diblaș.
CETERÁȘ, ceterași, s. m. (Reg.) Persoană care cântă din ceteră; violonist, lăutar, scripcar. – Ceteră + suf. -aș.
CETERÁȘ, ceterași, s. m. (Reg.) Persoană care cântă din ceteră; violonist, lăutar, scripcar. – Ceteră + suf. -aș.
CETERÁȘ, ceterași, s. m. (Transilv., Mold.) Persoană care cîntă din ceteră; lăutar, scripcar. Lîngă ceteraș, singur un voinic cu privirea închisă. CAMIL PETRESCU, U. N. 222. Trei ceterași, cei mai buni din toată țigănia, se furișează printre bordeie și se așază sub streașină bordeiului unde locuia Lola. AGÎRBICEANU, S. P. 65. De aici pîn’ la Făgăraș, Nu-mi trebuie ceteraș; Ceteraș e gura mea Și-mi pot zice cînd oi vrea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 363.
CETERÁȘ, ceterași, s. m. (Reg.) Persoană care cântă din ceteră; lăutar, scripcar. – Din ceteră + suf. -aș.
ceteráș (reg.) s. m., pl. ceteráși
ceteráș s. m., pl. ceteráși
CETERÁȘ s. v. lăutar, scripcar, violonist, viorist.
CETERÁȘ ~i m. pop. 1) Muzicant care cântă la ceteră; viorist; lăutar; scripcar. 2) folc. Persoană care ceteră urătura. /ceteră + suf. ~aș
ceteraș m. Tr. lăutar: de aici până la Făgăraș nu-mi trebue ceteraș POP.
ceteráș m. (d. céteră). Trans. vest. Lăutar.
ceteraș s. v. LĂUTAR. SCRIPCAR. VIOLONIST. VIORIST.
ceteráș, ceterași, s.m. – (reg.) Cântăreț din vioară (ceteră): „Soarele mi-o fost nănași / Păsărele ceterași” (Lenghel, 1979: 173). ♦ (onom.) Ceteraș, nume de familie (114 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din ceteră + suf. -aș (Scriban, DLRM, DEX, MDA).
ceteráș, -i, s.m. – Cântăreț din vioară (ceteră): „Soarele mi-o fost nănași / Păsărele ceterași” (Lenghel 1979: 173). – Ceteră + -aș.

ceteraș dex

Intrare: ceteraș
ceteraș substantiv masculin