ceteră definitie

2 intrări

27 definiții pentru ceteră

ceterá [At: LB / V: ~tărá, (reg) ~tará, ~rí / Pzi: céter, și ~tăr, ceáter, ceátăr, ~réz, ~tăréz / E: ceteră] 1 vi (Trs) A cânta din ceteră. 2 (Pex) A cânta (din alt instrument sau din gură). 3 vt (Mol) A plictisi pe cineva cu vorba. 4 vt (Mol) A face cuiva observații Si: a certa (1).
céteră sf [At: PSALT. HUR. 109/34 / V: ~tără, ceát~, ceátără, ceátere, ceátără / Pl: ~ri și -re, ceáteri, ceátiri / E: ml cithera] 1 (Înv) Instrument muzical cu coarde, greu de identificat, putând fi vorba chiar de chitară sau de harpă. 2 (Trs) Vioară. 3 Instrument cu tablă de armonic triunghiulară sau ovală, fundul lat, gâtul lung, cu un număr de coarde variind de la 3 la 12 perechi, folosit în Evul Mediu, dar mai ales în sec. XVI și XVII.
CETERÁ, céter, vb. I. (Reg.) 1. Intranz. A cânta din ceteră, p. ext., din alt instrument muzical sau din gură. 2. Tranz. Fig. A bate pe cineva la cap; a plictisi, a sâcâi. – Din ceteră.
CÉTERĂ, ceteri, s. f. (Reg.) Vioară. – Lat. cithera (= cithara).
CETERÁ, céter, vb. I. (Reg.) 1. Intranz. A cânta din ceteră, p. ext., din alt instrument muzical sau din gură. 2. Tranz. Fig. A bate pe cineva la cap; a plictisi, a sâcâi. – Din ceteră.
CÉTERĂ, ceteri, s. f. (Reg.) Vioară. – Lat. cithera (= cithara).
CETERÁ, céter, vb. I. 1. Intranz. (Regional) A cînta din ceteră, p. ext. din alț instrument sau. din gură. Ceteră nu-mi trebuia, Ceter am cu gura mea. POP. 2. Tranz. (Mold., Transilv.) A plictisi, a sîcîi, a bate (pe cineva) la cap. (În forma cetăra) Ia tacă-vă gura de-acum, zise Plămînzilă. Destul e o măciucă la un car cu oale! Nu tot cetărați pe măria-sa, că om e dumnealui! CREANGĂ, P. 258. – Variantă: cétără vb. I.
CÉTERĂ, ceteri, s. f. (Transilv., Mold.) Vioară. Lacrimile îi curgeau pe ceteră, cîntînd. CAMILAR, T. 152. Cîntecele tremurate începură din toate trei ceterile deodată. AGÎRBICEANU, S. P. 65. Lăutarii aduși în grabă își struneau ceterile, în vreme ce sufletul mulțimii prinse a fremăta. DAN, U. 335. Decît c-o ceteră rea, Mai bine cu gura mea. Cetera-i cu patru strune Și mai rele și mai bune... Gura mea toate le spune; Cetera mai și greșește... Gura mea le potrivește! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 357.
CETERÁ, céter, vb. I. (Reg.) 1. Intranz. A cânta din ceteră, p. ext.. din alt instrument muzical sau din gură. 2. Tranz. Fig. A bate pe cineva la cap; a plictisi, a sâcâi. – Din ceteră.
CÉTERĂ, ceteri, s. f. (Reg.) Vioară. – Lat. cithera (= cithara).
ceterá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 céteră
céteră (reg.) s. f., g.-d. art. céterii; pl. céteri
ceterá vb., ind. prez. 1 sg. céter, 3 sg. și pl. céteră
céteră s. f., g.-d. art. céterii; pl. céteri
CÉTERĂ s. v. scripcă, vioară, violină.
cetéră (-re),1. (Înv.) Citolă. – 2. (Trans.) Vioară. – Var. ceateră, ce(a)tără. Lat. cithera (Pușcariu 250; Candrea-Dens., 323; REW 1953; DAR); cf. it. cet(e)ra. Este dublet. de la chitară (var. ghitară), s. f., din ngr. ϰιυάρα, sau din it. chitarra (mr. chithară), și de la țițeră, s. f. (Trans., vioară), din mag. citera (Cihac, II, 488). – Der. cetera, vb. (Trans., a cînta la ceteră sau vioară; Mold., a molesta a importuna, a deranja), cf. Philippide, ZRPh., XXXI (1907), p. 303; ceteraș, s. m. (Trans., violonist, muzicant), din mag. citerás; chitarist, var. ghitarist, s. m. (persoană care cîntă la chitară).
A CETERÁ céter pop. 1. intranz. înv. A cânta din ceteră (sau din alt instrument cu coarde). 2. tranz. pop. 1) (persoane) A deranja întruna și insistent cu același lucru; a pisa; a necăji; a plictisi. 2) (hăituri, colinde etc.) A spune pe de rost, expresiv și cu intonație adecvată; a declama; a recita. /Din ceteră
CÉTERĂ ~e f. reg. Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță, pe care sunt întinse patru coarde, ce vibrează când sunt atinse cu arcușul (sau sunt ciupite); scripcă; vioară. /<lat. cithera
ceterà v. Tr. Mold. 1. a cânta din ceteră; 2. a asurzi, a ameți cu vorba: nu pot cetărați pe Măria-sa, că om e dumnealui CR.
cèteră f. Tr. instrument de muzică cu coarde (numit după localități diplă, lăută, vioară): decât cu o ceteră mai bine cu gura mea POP. [Lat. vulg. CITERA = clasic CITHARA].
céteră f., pl. e și ĭ (lat. cithera = cithara, d. vgr. kithára; it. cétera și cetra. V. chitară, citeră). Vechĭ. Azĭ. Trans. vest. Vioară, lăută, diblă. – Și cétără, pl. ere, erĭ (Ps. Ș.).
ceteréz v. intr. și tr. (d. ceteră). Maram. Cînt din ceteră.
ceteră s. v. SCRIPCÂ. VIOARĂ. VIOLINĂ.
ceteră v. violină.
ceterá, ceter, vb. intranz. – 1. A cânta din ceteră: „Și prinsăi a cetera, / Mândră oaste s-aduna” (Bilțiu, 1996: 326). 2. (fig.) A bate la cap pe cineva. – Din ceteră (DLRM, DEX, MDA).
céteră, ceteri, s.f. – Vioară: „Din lemnuș, / Numa arcuș. / Din lemn verde / Ceterele” (Papahagi, 1925: 259). – Lat. pop. cithera (= cithara) „chitară, liră” (Șăineanu; Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; DLRM, MDA) < gr. kithára (Scriban).
céteră, ceteri, s.f. – Vioară. – Lat. cithera.

ceteră dex

Intrare: ceteră
ceteră
Intrare: cetera (vb.)
cetera vb. verb grupa I conjugarea I