Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru ceteț

cetéț, ~eáță a vz citeț
CETÉȚ, ceteți, s. m. (Înv.) Persoană care citește; cititor. – Din sl. čĭtĭcĭ.
CETÉȚ, ceteți, s. m. (Înv.) Persoană care citește; cititor. – Din sl. čĭtĭcĭ.
CETÉȚ, ceteți, s. m. (Rar) Cititor. Moșnegi, ceteți ai cărților din strană, Din graiul tău culeg învățătură. GOGA, P. 30.
CETÉȚ, ceteți, s. m. (Rar) Dascăl (4), psalt. – Slav (v. sl. čĩtĩcĩ).
ceteț v. psalt.
cetéț s. m. v. citeț.

ceteț definitie

ceteț dex

Intrare: ceteț
ceteț