cetățenesc definitie

12 definiții pentru cetățenesc

cetățenésc, ~eáscă a [At: DICȚ. / Pl: ~ești / E: cetățean + -esc] 1 Referitor la cetățean. 2 Specific unui cetățean. 3 Care aparține unui cetățean. 4 Care provine de la cetățean Si: burghez, civil, orășenesc.
CETĂȚENÉSC, -EÁSCĂ, cetățenești, adj. De cetățean, al cetățenilor; civic. – Cetățean + suf. -esc.
CETĂȚENÉSC, -EÁSCĂ, cetățenești, adj. De cetățean, al cetățenilor; civic. – Cetățean + suf. -esc.
CETĂȚENÉSC, -EÁSCĂ, cetățenești, adj. De cetățean, al cetățenilor. În țara noastră, milioane și milioane de oameni ai muncii au cucerit cele mai largi libertăți cetățenești și au dobîndit dreptul și putința de a lua parte la gospodărirea treburilor obștești. REZ. HOT. I 291. Cîștigarea drepturilor cetățenești și civile s-a aflat mereu în centrul luptei femeilor pentru o viață demnă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2686. Ați fost lipsiți de toate... Și de drepturi cetățenești, și de drepturi comunale, și de drepturi municipale, și de drepturi civile. ALECSANDRI, T. 260.
CETĂȚENÉSC, -EÁSCĂ, cetățenești, adj. De cetățean, al cetățenilor. – Din cetățean + suf. -esc.
cetățenésc adj. m., f. cetățeneáscă; pl. m. și f. cetățenéști
cetățenésc adj. m., f. cetățeneáscă; pl. m. și f. cetățenéști
CETĂȚENÉSC adj. civic, civil, (înv.) politicesc. (Drepturi ~ești.)
CETĂȚENÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de cetățeni; propriu cetățenilor; civic. Datorie ~ească. /cetățean + suf. ~esc
cetățenesc a. de cetățean: drepturi cetățenești.
cetățenésc, -eáscă adj. De cetățean, civil: drepturĭ cetățeneștĭ. Civic: virtute cetățenească.
CETĂȚENESC adj. civic, civil, (înv.) politicesc. (Drepturi ~.)

cetățenesc dex

Intrare: cetățenesc
cetățenesc adjectiv