cesiona vt [At: HAMANGIU, C. C. 142 / Pzi: ~néz / E: fr cessionner] A ceda ceva unei persoane prin forme legale.

CESIONÁ, cesionez, vb. I. Tranz. A transmite un drept de creanță unei alte persoane în temeiul unui contract de cesiune; a renunța de bunăvoie la un drept în avantajul cuiva. [Pr.: -si-o-] – Din cesiune.

CESIONÁ, cesionez, vb. I. Tranz. A transmite un drept de creanță unei alte persoane în temeiul unui contract de cesiune; a renunța de bunăvoie la un drept în avantajul cuiva. [Pr.: -si-o-] – Din cesiune.

CESIONÁ, cesionez, vb. I. Tranz. A ceda un bun, un drept, a renunța la el de bunăvoie, în avantajul cuiva. – Pronunțat: -si-o-.

CESIONÁ, cesionez, vb. I. Tranz. A transfera asupra altuia un bun al său; a renunța de bunăvoie la un drept, în avantajul cuiva. [Pr.: -si-o-] – Din cesiune.

cesioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 cesioneáză

cesioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. cesionéz, 3 sg. și pl. cesioneáză

CESIONÁ vb. I. tr. A ceda, a renunța (la un drept, la un bun etc.); a transfera un drept în avantajul cuiva. [Pron. -si-o- / după fr. cession].

CESIONÁ vb. tr. a face o cesiune. (< cesi/une/ + -ona)

A CESIONÁ ~éz tranz. jur. (drepturi sau bunuri materiale) A transmite altei persoane printr-o cesiune. [Sil. -si-o-] /Din cesiune