cervíș sn [At: DA ms / V: cir~, ciri~ / Pl: ~uri / E: tc çerviș] (Înv) 1 Grăsime de vacă topită și păstrată pentru a fi folosită în alimentație. 2 Carne conservată în untură topită.

CERVÍȘ, cervișuri, s. n. (Înv.) 1. Grăsime de vacă, topită, păstrată în bășici și folosită în alimentație. 2. Carne conservată în seu topit. [Var.: cirivíș, cirvíș s. n.] – Din tc. çervis.

CIRIVÍȘ s. n. v. cerviș.

CIRVÍȘ s. n. v. cerviș.

CERVÍȘ, cervișuri, s. n. (Înv.) 1. Grăsime de vacă, topită, păstrată în bășici și întrebuințată în alimentație. 2. Carne conservată în seu topit. [Var.: cirivíș, cirvíș s. n.] – Din tc. çervis.

CIRIVÍȘ s. n. v. cerviș.

CIRVÍȘ s. n. v. cerviș.

CERVÍȘ, cervișuri, s. n. (Învechit) Grăsime topită de vacă, păstrată în bășici și întrebuințată în bucătărie. Se aprovizionează... cu oi, grîu, orz, ovăz, unt, miere, cerviș, seu etc. GHICA, S. A. 29. – Variante: cirivíș (DELAVRANCEA, S. 125), cirvíș (ISPIRESCU, L. 150) s. n.

CIRIVÍȘ s. n. v. cerviș.

CIRVÍȘ s. n. v. cerviș.

CERVÍȘ, cervișuri, s. n. (Înv.) 1. Grăsime topită păstrată în bășici și întrebuințată în bucătărie. 2. Carne conservată în seu topit. [Var.: cirivíș, cirvíș s. n.] – Tc. çerviș.

cervíș (înv.) s. n., pl. cervíșuri

cervíș s. n., pl. cervíșuri

cereviș (ciriviș) n. grăsime topită de bou, vacă, bivol (scoasă din oase la zalhana) ce se întrebuințează la bucătărie: își puse o bășică de ciriviș în cap ISP. [Turc. ČERVIȘ, lit. gras].

ciriviș n. V. cereviș.

cervíș n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] červiš; bg. červiš). Seŭ maĭ scump provenit din oase ferte cu măduvă cu tot. – Și cirviș și ciriviș. La Ĭorga (Negoț. 105) țerviș. V. bleaz.

cirivíș, V. cerviș.

cirvíș, V. cerviș.