ceruză definitie

15 definiții pentru ceruză

cerúză sf [At: DEX2 / E: fr céruse, lat cerussa] Carbonat natural de plumb, alb sau cenușiu, cu luciu adamantin, folosit mai ales la prepararea vopselelor Si: alb de plumb.
CERÚZĂ s. f. Carbonat natural de plumb, alb sau cenușiu, cu luciu adamantin, folosit mai ales la prepararea vopselelor; alb de plumb. – Din fr. céruse, lat. cerussa.
CERÚZĂ s. f. Carbonat natural de plumb, alb sau cenușiu, cu luciu diamantin, folosit mai ales la prepararea vopselelor; alb de plumb. – Din fr. ceruse, lat. cerussa.
CERÚZĂ s. f. Carbonat de plumb, sub forma unei substanțe albe, otrăvitoare, care se preface ușor în pulbere; e folosit mai ales la prepararea vopselelor.
CERÚZĂ s. f. Carbonat de plumb folosit mai ales la prepararea vopselelor. – Fr. céruse (lat. lit. cerussa).
cerúză s. f., g.-d. art. cerúzei
cerúză s. f., g.-d. art. cerúzei
CERÚZĂ s. v. alb de plumb.
CERÚZĂ s. v. condei, creion.
CERÚZĂ s.f. Carbonat bazic de plumb, foarte otrăvitor, folosit la prepararea vopselelor albe; alb de plumb. [< fr. céruse, cf. lat. cerussa].
CERÚZĂ s. f. carbonat bazic de plumb, foarte otrăvitor, folosit la prepararea vopselelor albe; alb de plumb. (< fr. céruse, lat. cerussa)
CERÚZĂ f. 1) Carbonat bazic de plumb întrebuințat, mai ales, la prepararea unor vopsele albe. 2) Alb de plumb. /<lat. cerussa, fr. céruse
Ceruză f. substanță albă întrebuințată în pictură și pentru fabricarea unor verniuri; otravă violentă.
CERU s. (CHIM.) alb de plumb, (înv.) stiubeci.
ceru s. v. CONDEI. CREION.

ceruză dex

Intrare: ceruză
ceruză substantiv feminin