cerumen definitie

13 definiții pentru cerumen

cerumén sn [At: DA ms / Pl: ? / E: fr cérumen, lat cerumen] Substanță ceroasă secretată de glandele canalului auditiv extern Si: ceară.
CERÚMEN s. n. Substanță ceroasă secretată de glandele canalului auditiv extern al urechii; ceară. – Din fr. cérumen, lat. cerumen.
CERÚMEN s. n. Substanță ceroasă secretată de glandele canalului auditiv extern al urechii; ceară. – Din fr. cérumen, lat. cerumen.
CERÚMEN s. n. Un fel de clei care se formează în urechi; ceară.
CERÚMEN s. n. Un fel de clei care se formează în urechi. – Fr. cérumen (lat. lit. cerumen).
cerúmen s. n.
cerúmen s. n.
CERÚMEN s. (FIZIOL.) ceară, (pop.) clei, năjit. (~ format în urechi.)
CERÚMEN s.n. Materie cleioasă care se formează în urechi. [Pl. -nuri. / < fr. cérumen, cf. lat. cera – ceară].
CERÚMEN s. n. materie cleioasă, galbenă, în urechi. (< fr. cérumen, lat. cerumen)
CERÚMEN n. Substanță ceroasă care se formează în canalul extern al urechii; ceară. /<lat. cerumen, fr. cérumen
*cerumén n. (fr. cérumen, d. mlat. cérumen). Numele științific al ceriĭ din urechĭ.
CERUMEN s. (FIZIOL.) ceară, (pop.) clei, năjit. (~ format în urechi.)

cerumen dex

Intrare: cerumen
cerumen substantiv neutru