cerní [At: DEX2 / Pzi: ~nésc / E: vsl чρъзнити] 1 vt (Pop) A vopsi în negru (în semn de doliu) Si: a înnegri. 2 vr A se îmbrăca în haine negre, în semn de doliu. 3 vr A-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu. 4 vr A purta doliu. 5 vr A se mâhni. cerníre sf [At: ALECSANDRI, T. 177 / Pl: ~ri / E: cerni] 1 Înnegrire. 2 (Fig) Doliu. CERNÍ, cernesc,
vb. IV.
1. Tranz. (
Pop.) A vopsi în negru (în semn de doliu); a înnegri.
2. Refl. A se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu.
3. Refl. Fig. A se mâhni, a se întrista. – Din
sl. črŭniti. CERNÍRE, cerniri,
s. f. (
Pop.) Acțiunea de a (se) cerni; cernit1. –
V. cerni. CERNÍ, cernesc,
vb. IV.
1. Tranz. (
Pop.) A vopsi în negru (în semn de doliu); a înnegri.
2. Refl. A se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu.
3. Refl. Fig. A se mâhni, a se întrista. – Din
sl. črŭniti. CERNÍRE, cerniri,
s. f. Acțiunea de a (se) cerni; cernit1. –
V. cerni. CERNÍ, cernesc,
vb. IV.
1. Tranz. (Popular și arhaizant) A vopsi în negru, a înnegri, a căni. întinde frățeasca ta mînă, Cernită de hieru-n uzini, Plugarului vajnic ce ară Cu trudă bătrîna țarină. BENIUC, V. 128.
2. (
Fig.) Noaptea cade cernind lazaretul. TOMA, C. V. 357. ◊
Refl. pas. Pînzele vi se-nnegrească, Pînzele vi se cernească, Ca cerneala de condei. TEODORESCU, P. P. 563. (
Fig.) Vin turcii! O, strigătul acesta a făcut... să se cernească lumina soarelui, în multe din zilele părinților noștri. GALACTION, O. I 276.
2. Refl. A se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi în negru hainele în semn de doliu; a purta doliu, a fi în doliu. Mă lepăd de toate-a lumei, mă cernesc, mă întristez. CONACHI, P. 98. Cu straie negre m-oi cerni, De tine m-oi despărți. SEVASTOS, C. 140. Cînd văd o barză neagră, zic că-i văduvă și s-a cernit dîndu-se prin Marea Neagră. ȘEZ. VIII 53. Zy
Tranz. De-o să mor la primăvară, Să mă plîngeți tu și mama, Amîndouă să mă plîngeți Și să vă cerniți năframa. GOGA, P. 47. Iie albă mi-oi cerni, Dacă tu, bade-i porni; Părul mi l-oi despleti Și pre tine te-oi jeli. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 110.
3. Refl. Fig. A se mîhni, a se întrista. Cînd își punea în minte scîrba ce vor simți moșnegii, i se cernea și mai strașnic inima. CONTEMPORANUL, VI 103. I s-au cernit fața și ochii s-au turburat. CONACHI, P. 50.
CERNÍRE, cerniri,
s. f. Acțiunea de
a (se) cerni.
1. Vopsire în negru, înnegrire. Cernirea pînzei.
2. Îndoliere, doliu. Răbdare, iubite Măgdiene, încă zece zile, pănă s-a împlini vremea cernirii mele. ALECSANDRI, T. 177.
CERNÍ, cernesc,
vb. IV.
1. Tranz. (
Pop.) A vopsi în negru; a înnegri. ♦ A vopsi în negru în semn de doliu.
2. Refl. A se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu.
3. Refl. Fig. A se mâhni, a se întrista. – Slav (
v. sl. črŭniti).
CERNÍRE, cerniri,
s. f. Acțiunea de a (se) cerni.
cerní (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. cernésc,
imperf. 3
sg. cerneá;
conj. prez. 3 să cerneáscă
cerníre (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. cernírii;
pl. cerníri
cerní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cernésc, imperf. 3 sg. cerneá; conj. prez. 3 sg. și pl. cerneáscă cerníre s. f., g.-d. art. cernírii; pl. cerníri A se cerni ≠ a se învoioșa cerní (cernésc, cernít), vb. –
1. A înnegri, a vopsi în negru. –
2. A îmbrăca în doliu. –
3. A se călugări. –
4. A întrista, a amărî, a supăra.
Sl. črŭniti „a înnegri”, de la crŭnŭ „negru” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48).
Adj. s-a păstrat în
rom. doar ca nume de oi (cernă), de boi (cernea), de cîini (cernei) și de rîuri (Cerna), ca și în mai multe toponime (Cernica, Cernăuți). –
Der. cerneală,
s. f. (acțiunea de a înnegri sau de a vopsi în negru; colorant negru în general; doliu; necaz, cerneală neagră; cerneală în general;
Arg., cafea), din
sl. črŭnilo, cu
suf. modificat după
rom. -eală (Iordan, Dift., 82; DAR); cernica
s. f. (
Arg., carte de joc, optar), probabil aluzie la mănăstirea Cernica, deși nu este clară explicația; cernușcă,
s. f. (plantă Nigella sativa, Nigella arvensis), din
rus. černuška (Tiktin); ciornă,
s. f. (concept, bruion), din
rus. čornyi „negru; concept, bruion” (Cihac, II, 48); ciornaie,
s. f. (
Mold., animal sfrijit); ciornei,
s. m. (persoană cu tenul măsliniu); ciorni,
vb. (a face o ciornă); ciornoglav,
adj. (bolnăvicios), din
bg. černoglava „cap negru” (Pușcariu, JB, XVI, 222).
A CERNÍ ~ésc tranz. A face să devină negru; a înnegri. /<sl. țruniti A SE CERNÍ mă ~ésc intranz. 1) A se îmbrăca în haine negre în semn de doliu. 2) fig. A fi cuprins de un sentiment apăsător (de tristețe, de durere, de jale etc.). /<sl. țruniti cernì v.
1. a boì negru: a-și cerni barba;
2. a. îmbrăca în negru (ca semn de jale): au cernit casa;
3. fig. a întuneca: întristarea îi cerni inima. [Slav. ČRŬNITI].
cernésc v. tr. (vsl. črŭniti). Rar. Înegresc. Îmbrac în doliŭ. V. refl. Mă îmbrac în haĭne de doliŭ. Fig. Mă întristez: a-țĭ cerni inima.
CERNI vb. a (se) îndolia. cerní, cernesc, vb. tranz. – A vopsi în negru; a înnegri: „Să cernească puștile, / Că să duc răgutile” (Bilțiu, 2006: 112). – Din sl. črǔniti „a înnegri”, de la crǔnǔ „negru” (Miklosich, Cihac, cf. DER; DLRM, MDA).