ceresc definitie

16 definiții pentru ceresc

cerésc, ~eáscă a [At: CONACHI, P. 276/10 / Pl: ~ești / E: cer3 + -esc] 1-10 Privitor la cer (1-2, 4-6, 43-47). 11-20 Al cerului (12, 4-6, 43-47). 21-30 De cer (1-2, 4-6, 43-47). 31-36 Care (este sau) vine din cer (1-2, 43). 37 Dumnezeiesc. 38- 39 Ca cerul (1-2). 40 (Fig) Minunat.
CERÉSC, -EÁSCĂ, cerești, adj. 1. Care ține de bolta cerului2, care se află pe cer2, privitor la bolta cerului2. 2. (Rel.) Care vine din cer2 (3); dumnezeiesc, divin. 3. Ca cerul2 (1). 4. Fig. Fermecător, minunat. – Cer2 + suf. -esc.
CERÉSC, -EÁSCĂ, cerești, adj. 1. Care ține de bolta cerului2, care se află pe cer2, privitor la bolta cerului2. 2. (în concepțiile religioase) Care se crede că vine din cer2 (3); dumnezeiesc, divin. 3. Ca cerul2 (1). 4. Fig. Fermecător, minunat. – Cer2 + suf. -esc.
CERÉSC, -EÁSCĂ, cerești, adj. 1. Care se află pe bolta cerului, care ține de bolta cerului. Corp ceresc. ▭ Cu fruntea-n țarină plîngînd azi ne vezi Din slavă, cerescule soare. GOGA, P. 57. Vezi printr-a nopții stele ce rază luminoasă Revarsă-n a sa cale luceafărul ceresc? ALECSANDRI, P. I 136. Omule... Te bizuiești să afli înuntrul pe dinafară Și să însemnezi și pravili pe-a mișcărei cerești cale. CONACHI, P. 276. 2. (În concepțiile religioase) Care se crede că ar veni din cer (considerat ca lăcaș al divinității). Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească întru împărăția cerească. CREANGĂ, 22. An noul Aștept minunea-ți ca o cerească lege. ALEXANDRESCU, P. 79. ◊ Oștile (sau cetele) cerești = îngerii, cetele îngerești. 3. Ca cerul. Pielea avea o albeață de sidef, părul de aur, ochii albaștri vii, de-o seninătate cerească. BART,375. 4. Fig. Fermecător, minunat. Și-apoi, cu un sărut, să-nchid anume Cereștii ochi, și-n ei, vrăjita lume. TOMA, V. 126. Eliza e viața ce toate-nsuflețește; Zîmbirea-i e cerească, privirea ei, amor. ALEXANDRESCU, M. 106.
CERÉSC, -EÁSCĂ, cerești, adj. 1. Care ține de bolta cerului, privitor la bolta cerului, care se află pe cer. 2. (În concepțiile religioase) Care se crede că ar veni din cer. 3. Ca cerul. 4. Fig. Fermecător, minunat. – Din cer2 + suf. -esc.
cerésc adj. m., f. cereáscă; pl. m. și f. ceréști
cerésc adj. m., f. cereáscă; pl. m. și f. ceréști
CERÉSC adj. 1. (ASTRON.) sideral. (Corpuri ~ești.) 2. v. divin. 3. v. providențial.
CERÉSC adj. v. minunat, splendid, superb.
Ceresc ≠ pământesc
CERÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care ține de cer; propriu cerului; celest. Corp ~. Boltă ~ească. 2) (în concepțiile religioase) Care vine din cer; dumnezeiesc; divin. Dar ~. 3) fig. Care încântă prin calități deosebite; fermecător; minunat. Voce ~ească. /cer + suf. ~esc
ceresc a. 1. ce ține de cer: boltă cerească; Imperiu ceresc, China; 2. care vine din cer, vrednic de locașul fericiților: bunătate cerească, voce cerească.
Imperiu n. Imperiul Roman, fundat de August (29 a. Cr.), fu împărțit la moartea lui Teodosiu (395) în două: Imperiul de Occident, distrus de barbari (476) și Imperiul de Orient (bizantin), subzistă până la luarea Constantinopolii de Turci (1453); Imperiul romano-germanic (sfântul), fundat de Otton (962), încetă de a mai exista cu abdicarea împăratului austriac Francisc II (1806) și fu reconstituit de regele Prusiei Wilhelm III; Imperiul latin, fundat la Constantinopole în 1204 de Balduin de Flandra, căpetenia cruciaților, fu distrus în 1261; Imperiul româno-bulgar, Stat format în sec. XII prin unirea Vlahilor cu Bulgarii: el susținu lupte numeroase cu imperiul bizantin și atinse culmea cu împăratul Ioanițiu; decăzând după moartea acestuia, imperiul româno-bulgar continuă a subzista până la bătălia dela Cossova (1339). Imperiul Ceresc, numele ce Chinezii dau țării lor.
cerésc, -eáscă adj. Al ceruluĭ: corp ceresc, bolta cerească. Divin: bunătate cerească. Tatăl ceresc, Dumnezeŭ. Spirite cereștĭ, care locuĭesc în raĭ. Imperiu ceresc, China.
ceresc adj. v. MINUNAT. SPLENDID. SUPERB.
CERESC adj. 1. (ASTRON.) sideral. (Corpuri ~.) 2. (BIS.) divin, dumnezeiesc, sfînt, (livr.) celest, (rar) îndumnezeit, zeiesc, (pop.) sînt, (înv.) minunat, preaînalt. (Pronia ~.) 3. (BIS.) divin, dumnezeiesc, providențial. (Dar ~.)

ceresc dex

Intrare: ceresc
ceresc adjectiv