cerebel definitie

13 definiții pentru cerebel

cerebél sn [At: DA / Pl: ~e / E: lat cerebellum] 1 Parte a encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a emisferelor cerebrale, cu rol important în reglarea mișcărilor Si: creier mic. 2-3 (Pex; șdp) Creieraș.
CEREBÉL, cerebele, s. n. Parte a sistemului nervos central situată în regiunea posterioară și inferioară a emisferelor cerebrale, cu rol important în reglarea mișcărilor; creierul mic. [Pl. și: cerebeluri] – Din lat. cerebellum.
CEREBÉL, cerebele, s. n. Parte a encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a emisferelor cerebrale, cu rol important în reglarea mișcărilor; creierul mic. – Din lat. cerebellum.
CEREBÉL s. n. Partea encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a craniului; creierul mic, creieraș.
CEREBÉL, cerebele, s. n. Partea encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a craniului; creierul mic. – Lat. lit. cerebellum.
cerebél s. n., pl. cerebéle/cerebéluri
cerebél s.n., pl. cerebéle / cerebéluri
CEREBÉL s. (ANAT.) creierul mic, (pop.) creieraș, (reg.) creieruș.
CEREBÉL s.n. Parte a encefalului așezată în regiunea posterioară și inferioară a capului; creierul mic. [Pl. -luri. / < lat. cerebellum].
CEREBÉL s. n. parte a encefalului în regiunea posterioară și inferioară a capului; creierul mic. (< lat. cerebellum)
CEREBÉL ~e n. anat. Parte a creierului situată la extremitatea din spate a cutiei craniale; creierul mic. /<lat. cerebellum
*cerebél n., pl. e și urĭ (lat. cerebellum, dim. d. cérebrum, creĭer. V. creĭer). Anat. Creĭeru mic.
CEREBEL s. (ANAT.) creierul mic, (pop.) creieraș, (reg.) creieruș.

cerebel dex

Intrare: cerebel
cerebel 1 pl. -e substantiv neutru
cerebel 2 pl. -uri substantiv neutru