cereale definitie

19 definiții pentru cereale

cereálă sf [At: DA / P: ~re-a~ / Pl: ~le / E: lat cerealis] 1 (Lpl) Grup de plante din familia gramineelor (grâu, porumb, secară, ghircă, orz, ovăz, orez) cu rădăcini fasciculate, tulpini neramificate și fructe cariopse, ale căror semințe servesc ca hrană omului sau animalelor și ca materie primă în industria alimentară. 2 Plantă care face parte din grupul cerealelor (1).
CEREÁLĂ, cereale, s. f. (La pl.) Grup de plante din familia gramineelor (grâu, porumb etc.), cu rădăcini fasciculate, tulpini neramificate și fructele cariopse, ale căror semințe servesc ca hrană omului sau animalelor și ca materie primă în industria alimentară; (și la sg.) plantă care face parte din acest grup. [Pr.: -re-a-] – Din fr. céréale.
CEREÁLĂ, cereale, s. f. (La pl.) Grup de plante din familia gramineelor (grâu, porumb etc.), cu rădăcini fasciculate, tulpini neramificate și fructele cariopse, ale căror semințe servesc ca hrană omului sau animalelor și ca materie primă în industria alimentară; (și la sg.) plantă care face parte din acest grup. [Pr.: -re-a-] – Din fr. céréale.
SECÁRĂ s. f. 1. Plantă anuală din familia gramineelor, cu paiul mai înalt și cu spicul mai aspru decât al grâului, care se cultivă ca plantă alimentară și furajeră (Secale cereale). 2. Compus: secară-cornută = conul-secarei. – Lat. secale.
CEREÁLĂ, cereale, s. f. (Mai ales la pl.) Nume generic dat unor plante din familia gramineelor (grîu, porumb, secară etc.) ale căror fructe, foarte bogate în amidon, servesc (mai ales măcinate) ca hrană omului și animalelor, sau ca materie primă în industria alimentară; grîne, bucate. Cerealele intrate în magaziile statului prin colectări dau putință acestuia să aprovizioneze popidația muncitoare de la orașe și să acționeze împotriva scumpirii prețurilor de către speculanți. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2697. ◊ Cereale-marfă = cereale destinate schimbului pe piață. Problema ridicării producției agricole și a obținerii unor cantități din ce în ce mai mari de cereale-marfă este în momentul de față o problemă de cea mai mare importanță pentru mersul nostru înainte, spre socialism. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 37. – Pronunțat: -re-a-.
CEREÁLĂ, cereale, s. f. Nume generic dat unor plante din familia gramineelor (grâu, porumb etc.) ale căror semințe servesc ca hrană omului sau animalelor și ca materie primă în industria alimentară; grâne, bucate. [Pr.: -re-a-] – Fr. céréale (lat. lit. cerealis).
cereálă (-re-a-) s. f., g.-d. art. cereálei; pl. cereále
cereálă s. f. (sil. -re-a-), g.-d. art. cereálei; pl. cereále
secáră s. f., g.-d. art. secárei
CEREÁLE s. pl. grâne (pl.), (pop.) bucate (pl.), pâine, (reg.) grânețe (pl.), pite (pl.). (Câmpul a produs multe ~.)
SECÁRĂ s. v. chimen, chimion.
SECÁRĂ s. (BOT.; Secale cereale) (reg.) hărană, salbă, secărea.
CEREÁLĂ s.f. (Mai ales la pl.) Nume dat unor plante cultivate din familia gramineelor, ale căror boabe servesc în alimentarea oamenilor și a animalelor sau în diferite industrii; grâne. [Pron. -re-a-. / < fr. céréales, it. cereale < lat. cerealia < Ceres – zeița agriculturii la romani].
CEREÁLE RE-A-/ s. f. pl. grup de plante cultivate din familia gramineelor, ale căror boabe servesc la alimentarea oamenilor și a animalelor, sau în diferite industrii. (< fr. céréales, lat. cerealia)
CEREÁLĂ ~e f. 1) la pl. Grup de plante graminee cu tulpini neramificate și cu fructele cariopse, cultivate pentru boabele folosite ca hrană pentru om, ca nutreț pentru animale, ca materie primă pentru industrie etc. (reprezentanți: grâul, secara, orzul etc.). 2) Plantă din acest grup. [G.-D. cerealei; Sil. -re-a-] /<fr. céréale, lat. cerealis
SECÁRĂ f. 1) Plantă erbacee cerealieră cu paiul mai lung și cu spicul mai subțire și mai aspru decât la grâu. 2) Boabele acestei plante. [G.-D. secarei] /<lat. secale
cereale pl. plante ale căror boabe servesc de hrană oamenilor și animalelor: grâu, orz, ovăz, secară, orez, porumb și hrișcă.
CEREALE s. pl. grîne (pl.), (pop.) bucate (pl.), pîine, (reg.) grînețe (pl.), pite (pl.). (Cîmpul a produs multe ~.)
CEREALE. Subst. Cereale, grîne, bucate (pop.), plante cerealiere; graminee. Porumb, cucuruz (reg.), păpușoi (reg.), păpușoieș (dim., reg.), mălai (reg.). Grîu, grîuleț (dim.), grîușor; (grîu) arnăut; grîu moale; grîu tare; grîu de toamnă; grîu de primăvară; alac; albineț (pop.); scorospelcă; sandomircă; triumph. Orz, orzișor (dim., pop.), orzuleț; orzoaică, orzoaie (reg.). Ovăz. Secară. Mei; mei-mărunt (păsăresc), meișor. Orez. Hrișcă. Holdă, holdiță (dim.), lan, semănătură. Porumbiște, cucuruz (reg.), cucuruzaștină (reg.), păpușoi (reg.), păpușoiște (reg.), mălăiște (reg.). Holdă de grîu, grîne. Orzărie, orz. Oveze. Meiște, mei. Orezărie, rizicultură. Recoltă, secerătură. Grînar, hambar; pătul. Semănat, semănare, însămînțare, semănătură. Prășit, prașilă (pop.). Seceriș, secerat, seceră. Treierat, treier, treierare, treieriș. Semănător; prășitor; secerător. Agricultură. Adj. Cerealier. Vb. A cultiva cereale, a semăna (cereale), a însămînța. A încolți; a(-i) da spicul, a da în spic, a face spic. A secera; a strînge recolta; a treiera; a vîntura. V. terenuri cultivate.

cereale dex

Intrare: cereală
cereală substantiv feminin
  • silabisire: -re-a-