cercurel definitie

7 definiții pentru cercurel

cercurél sn [At: ALECSANDRI, P. P. 136 / Pl: ~e / E: cercuri +-el] 1-38 (Șhp) Cerculeț (1-38).
CERCURÉL, cercurele, s. n. (Rar; mai ales la pl.) Cerculeț (2). – Cerc + suf. -el.
CERCURÉL cercurele, s. n. (Mai ales la pl.) Cerculeț (2). – Cerc + suf. -el.
CERCURÉLE s. n. pl. Cerculețe. Peste apa limpede ca lacrima se apleacă sălcii pletoase. Frunze galbene cad din cînd în cînd, însemnind pe luciu puncte și cercurele. SADOVEANU, O. III 242. La Galați... se ducea Lăsînd... Pe luciul apelor Vălurele ușurele Și vîrteje-n cercurele. ALECSANDRI, P. P. 136.
CERCURÉLE s. n. pl. Cerculețe (2). – Din cercuri (pl. lui cerc) + suf. -ele.
cercurél (rar) s. n., pl. cercuréle
cercurél s. n., pl. cercuréle

cercurel dex

Intrare: cercurel
cercurel substantiv neutru