cerculeț definitie

9 definiții pentru cerculeț

cerculéț sn [At: MANOLESCU, I. 171/ Pl: ~e / E: cerc + -uleț] 1-38 (Șhp) Cerc (1-6, 1-13) (mic) Si: cercurel (1-38), cercușor (1-38), cercuț (38). 39 (Bot; reg) Cerențel (1) (Geum urbanum).
CERCULÉȚ, cerculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui cerc; cercușor. 2. (Mai ales la pl.). Fiecare dintre cutele (înguste, cusute) care se fac ca garnituri la rochii, la bluze etc.; cercurel. – Cerc + suf. -uleț.
CERCULÉȚ, cerculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui cerc; cercușor. 2. (Mai ales la pl.). Fiecare dintre cutele (înguste, cusute) care se fac ca garnituri la rochii, la bluze etc.; cercurel. – Cerc + suf. -uleț.
CERCULÉȚ, cerculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui cerc. 2. (La pl.) Cute mici și dese care se fac ca garnitură la rochii, la bluze etc.
CERCULÉȚ, cerculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui cerc. 2. (La pl.). Cute mici și dese care se fac ca garnitură la rochii, la bluze etc.
cerculéț s. n., pl. cerculéțe
cerculéț s. n., pl. cerculéțe
CERCULÉȚ s. cercușor.
CERCULEȚ s. cercușor.

cerculeț dex

Intrare: cerculeț
cerculeț substantiv neutru