Definiția cu ID-ul 1057638:
cercuitor, ~oare [At: LB / P: ~cu-i~ / Pl: ~i / E: cercui + -tor] 1-4 sm, a (Persoană) care (face sau) pune cercuri (6) Si: butnar, cercurar (1-4), dogar. 5 sm Persoană care pune caselor cercurile (18) care susțin tencuiala Si: cercurar (5). Cercuitor dex online | sinonim
Cercuitor definitie
