cercuitor definitie

7 definiții pentru cercuitor

cercuitor, ~oare [At: LB / P: ~cu-i~ / Pl: ~i / E: cercui + -tor] 1-4 sm, a (Persoană) care (face sau) pune cercuri (6) Si: butnar, cercurar (1-4), dogar. 5 sm Persoană care pune caselor cercurile (18) care susțin tencuiala Si: cercurar (5).
CERCUITÓR, cercuitori, s. m. Persoană care face sau pune cercuri (la butoaie). [Pr.: -cu-i-] – Cercui + suf. -tor.
CERCUITÓR, cercuitori, s. m. Persoană care face sau pune cercuri (la butoaie). – Cercui + suf. -tor.
CERCUITÓR, cercuitori, s. m. Persoană care face sau pune cercuri (la butoaie). – Din cercui + suf. -(i)tor.
cercuitór (-cu-i-) s. m., pl. cercuitóri
cercuitór s. m., pl. cercuitóri
CERCUITÓR ~i m. Persoană care face sau pune cercuri la vasele cu doage. [Sil. -cu-i-] /a cercui + suf. ~tor

cercuitor dex

Intrare: cercuitor
cercuitor substantiv masculin