cercuială definitie

8 definiții pentru cercuială

cercuiálă sf [At: DA/ P: ~cu-ia~ / Pl: ~iéli / E: cercui + -eală] 1-3 Cercuire (1-3). 4 Încercuire (4). 5-6 Cercuire (5-6). 7 Încercuire (5). 8 Înconjurare. 9-11 Încercuire (7-9). 12 Însemnare. 13 Asediu. 14 (Csc) Nuiele subțiri care se pun pe pereții de scândură pentru a susține tencuiala.
CERCUIÁLĂ, cercuieli, s. f. Cercuire. [Pr.: -cu-ia-] – Cercui + suf. -eală.
CERCUIÁLĂ, cercuieli, s. f. Cercuire. [Pr.: -cu-ia-] – Cercui + suf. -eală.
CERCUIÁLĂ, cercuieli, s. f. Cercuire. – Din cercui + suf. -eală.
cercuiálă s. f., g.-d. art. cercuiélii; pl. cercuiéli
cercuiálă s. f. (sil. -cu-ia-), g.-d. art. cercuiélii; pl. cercuiéli
CERCUIÁLĂ s. v. cercuire.
CERCUIA s. cercuire, cercuit, legare, legat. (~ unui butoi.)

cercuială dex

Intrare: cercuială
cercuială substantiv feminin
  • silabisire: -cu-ia-