cercláj sn [At: DN³ / Pl: ~e / E: fr cerclage] 1 (Frî) Încercuire. 2 Procedeu chirurgical de reunire a fracturilor într-un inel.

cercláj s. n., pl. cercláje

CERCLÁJ s.n. (Franțuzism) 1. Încercuire. 2. Procedeu chirurgical de reunire a fracturilor într-un inel. [< fr. cerclage].

CERCLAJ (< fr.) s. n. (Franțuzism) Termen utilizat în chirurgie avînd sens de încercuire. ♦ C. uterin = reducerea calibrului uterin cu ajutorul a 1-2 fire trecute prin submucoasă în cazuri de col incontinent. C. osos = unirea fragmentelor fracturate ale unui os și înconjurarea lor cu fire, sîrme sau lame metalice.

CERCLÁJ s. n. v. SERCLAJ. (Med.) Încercuire. ♦ Metodă chirurgicală de reducere a calibrului uterin. [Scris și: cerclaj] – Din fr. cerclage. [DEX ’98]