cercetășie definitie

11 definiții pentru cercetășie

cercetășíe sf [At: DA / Pl: ~ii / E: cercetaș + -ie] 1 Instituție a cercetașilor (3). 2- 3 (Perioadă din viață caracterizată prin) apartenență la cercetășie (1).
CERCETĂȘÍE s. f. Organizație cu caracter sportiv-educativ, care cuprindea tineretul din școlile secundare. – Cercetaș + suf. -ie.
CERCETĂȘÍE s. f. Organizație cu caracter sportiv-educativ, care cuprindea tineretul din școlile secundare. – Cercetaș + suf. -ie.
CERCETĂȘÍE s. f. (Ieșit din uz) Organizație paramilitară care, sub masca îndrumării tineretului pe linie sportivă, era folosită de către burghezie pentru, apărarea intereselor capitaliștilor și educarea tinerelor generații în spirit militarist și reacționar.
CERCETĂȘÍE s. f. Organizație cu caracter sportiv care cuprindea tineretul din școlile secundare și care urmărea educarea fizică și morală a acestuia. – Din cercetaș + suf. -ie.
cercetășíe s. f., art. cercetășía, g.-d. cercetășíi, art. cercetășíei
cercetășíe s. f., art. cercetășía, g.-d. cercetășíi, art. cercetășíei
CERCETĂȘÍE s. scutism.
cercetășíe f. Ocupațiunea și calitatea de cercetaș.
CERCETĂȘIE s. scutism.
CERCETĂȘIE (< cercetaș) s. f. Activitate cu caracter sportiv pentru educarea tineretului școlar, introdusă în 1908 de generalul englez R. Baden-Powell; a exista și în România (1913-1937).

cercetășie dex

Intrare: cercetășie
cercetășie substantiv feminin