cercálă2 sf [At: ANTIPA, P. 114 / Pl: ~le / E: cerc] 1 Unealtă în formă de sac. 2 Unealtă pentru pescuit, constând în două nuiele îndoite în fonnă de arcuri, așezate cruciș și legate la mijloc, de capetele cărora se prinde o plasă pătrată Si: crâsnic de-mână (sau fără coadă), crâstaș fără coadă, ghelbereu.

cercálă1 sf [At: MARIAN, V. 166 / Pl: ~le / E: cerca] Jurubiță cu care se încearcă culoarea (roșie) ca să se vadă dacă se prinde bine.

CERCÁLĂ s. v. crâsnic.

cercálă (cercắli), s. f. – Năvod, plasă de pescuit. Rut. čekalo (Drăganu, Dacor., VI, 267); r s-ar explica prin asimilarea cu vb. a cerca. Din rom. ar putea proveni mag. cserkálo.

cercală f. crâsnic fără coadă de pescuit sglăvoacele. [Lit.: sondaj].

cercálă f., pl. e (rus. čerpálo, tîrboc de scos peștele mic din năvod, d. čérpatĭ, a scoate din apă. V. cĭorpac). Nord. Cĭorpac de prins pește din rîŭ. V. micĭog, meredeŭ.

cercală s. v. CRÎSNIC.

cercálă, cercăli, s.f. – (reg.) Plasă mică pentru prins pești (Lenghel, 1979); năvod. – Din ucr. čekalo (Drăganu, cf. DER); din cerc (< lat. circus) (MDA). Cuv. rom. > magh. cserkáló (DER).

cercálă, cercăli, s.f. – Plasă mică pentru prins pești (Lenghel 1979); năvod. – Din ucr. čekalo (Drăganu cf. DER). Din rom. provine magh. cserkáló (DER).