cerboáică sf [At: H XI, 231 / Pl: ~ice / E: cerb + -oaică] 1-2 Femelă a cerbului (1-2) Si: cearbă (1-2), cerboaie (1-2) Cf ciută.

CERBOÁICĂ, cerboaice, s. f. Femela cerbului; ciută. – Cerb + suf. -oaică.

CERBOÁICĂ, cerboaice, s. f. Femela cerbului; ciută. – Cerb + suf. -oaică.

CERBOÁICĂ, cerboaice, s. f. Femela cerbului.

CERBOÁICĂ, cerboaice, s. f. Femela cerbului; ciută. – Din cerb + suf. -oaică.

cerboáică s. f., g.-d. art. cerboáicei; pl. cerboáice

cerboáică s. f., g.-d. art. cerboáicei; pl. cerboáice

CERBOÁICĂ s. v. ciută.

CERBOÁICĂ ~ce f. Femelă a cerbului; ciută. /cerb + suf. ~oaică

cerboáĭcă f. (oa dift.). Cĭută, femeia cerbuluĭ.

CERBOAICĂ s. (ZOOL.) ciută.