cerat definitie

37 definiții pentru cerat

cer2- vz cero-
cer3 sn [At: COD. VOR. 135/10 / V: ~iu / Pl: ~uri / E: lat calum] 1 (Ast) Spațiu infinit în care se mișcă toate astrele Si: univers. 2 (Pex) Toate corpurile cerești din spațiu Cf lume. 3 (Pex) Imagine a cerului (1) oglindită în apă. 4 Parte din spațiu care pare a forma o boltă emisferică circumscrisă de orizont deasupra pământului Și firmament, tărie. 5 (Pex) Ceea ce cuprinde cerul (4). 6 (Prc) Atmosferă. 7 (Prc) Parte a cerului (1) aflată deasupra capului privitorului. 8 (Îlav) Sub ~ Pe pământ. 9 (Îlav) Sub ~ul liber Fără nici un adăpost. 10 (Îlav) Până-i ~ul Cât lumea. 11 (Îal; după negație) Niciodată. 12-13 (Îe) A răscoli ~ul și pământul A face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut). 14-15 (Îe) (Departe) ca ~ul de pământ (sau ca de la ~ la pământ) E o mare (distanță sau) diferență între două obiecte. 16 (Îs) Înălțimea (sau înaltul, ori slava) ~ului Cea mai mare înălțime a acestui spațiu. 17 (Îlav) Cu o falcă-n ~ și cu una în pământ Cu furie. 18 (Îal) Gata să distrugă totul în cale. 19 (Îlav) Nu se face gaură (sau bortă) în ~Nu-i nimic. 20 (Îal) Nu trebuie să se dea importanță faptului. 21-22 (Îe) A cădea (sau a pica) ~ul pe cineva A fi foarte surprins (de un mare necaz). 23 (Îae) A fi surprins într-o postură dezonorantă. 24 (Îe) A pica din ~ A sosi pe neașteptate în mod fericit. 25 (Îae) A nu fi la curent cu datele situației în care a nimerit. 26 (Îe) Nu pică din ~ Nu vine de-a gata. 27 (Îe) A privi la ~ A fi mândru. 28 (Îlav) Când s-a lipi ~ul de pământ Niciodată. 29 (Îe) A făgădui cuiva ~ul și pământul A promite lucruri nerealizabile. 30 (Îs) Bolta ~ului Firmament. 31 (Îs) Păsările ~ului Păsări zburătoare. 32 (Îs) Brâul (sau cununa) ~ului Curcubeu. 33 (Îlav) La poalele ~ului Departe. 34 (Îal) La capătul lumii. 35 (Îs) Toartele (torțile) ~ului Margini aparente ale cerului. 36 (Îs) Inima ~ului Centru al bolții cerești. 37 (Îs) Crângul (sau brâul luminos al) ~ului Calea lactee. 38 (Ant; pan; îs) ~ul gurii Palat al gurii. 39 (Buc; îs) ~ul strungei Prăjină înfiptă de-a lungul strungăi, cu care sunt întărite spătarele. 40 (Pex) Acoperământ deasupra patului, unui tron etc. Si: baldachin, uranisc. 41 Regiune superioară a pământului considerată de oameni ca lăcașul divinității. 42-43 (Îe; îlav) (A se ruga de cineva) cu ~ul și cu pământul (A se ruga) cu cea mai mare stăruință. 44-45 (Pex) (Putere a lui) Dumnezeu. 46 (Spc) Lăcaș al celor fericiți după moarte Si: eden, paradis, rai. 47-48 (Pex) Fericire (după moarte). 49 (Îs) Împărăția ~ului (sau ~urilor) Cer (45). 50 (Îe) A se crede în al șaptelea (sau al nouălea) ~ A fi extrem de fericit. 51 (Îe) A ridica pe cineva în slava ~ului sau a înălța pe cineva (până) la~ A lăuda pe cineva foarte mult. 52 (Îe) Știe și toaca-n ~ Știe tot. 53 (Îe) Se crede căzut (cu hârzobul) din ~ E foarte încrezut.
cer4 sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: lat cerrus] 1 Arbore mare din familia fagaceelor, înalt până la 30 m, înrudit cu stejarul, cu scoarța negricioasă, cu frunze pieloase, bogate și cu fructele ghinde, foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris). 2 Lemn de cer4 (1), folosit drept combustibil. 3 (Pop; îe) ~bocnă A fî foarte tare (ca lemnul de cer).
cer5 sn vz ciur
cer1- [At: DN3 / V: cerat-, cherat-, cherato-, kerato- / E: ngr keras „corn”] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Corn. 2 Cornee.
cerat1- vz cer1-
cerát3 sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fr cérat] Medicament compus din ceară și unguent, folosit, odinioară, pentru acoperirea rănilor.
cerát2, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ați, ~e / E: lat ceratus] 1 Acoperit cu ceară. 2 (Îs) Tăbliță ~ă Tăbliță de lemn acoperită cu ceară pe care romanii își faceau însemnări, socoteli.
cerắt sn vz ceret
cherat- vz cer1-
cherato- vz cer1-
CERÁT, -Ă, cerați, -te, adj. (Despre materiale) Care este impregnat, acoperit cu un strat de ceară. ◊ Hârtie cerată = hârtie impregnată cu substanțe care o fac impermeabilă. Tăblițe cerate = tăblițe de lemn acoperite cu ceară, pe care vechii romani își făceau însemnări, socoteli. – Ceară + suf. -at (după fr. ciré).
CERÁT, -Ă, cerați, -te, adj. (Despre materiale) Care este impregnat, acoperit cu un strat de ceară. ◊ Hârtie cerată = hârtie impregnată cu substanțe care o fac impermeabilă. Tăblițe cerate = tăblițe de lemn acoperite cu ceară, pe care vechii romani își făceau însemnări, socoteli. – Ceară + suf. -at (după fr. ciré).
CERÁT, -Ă, cerați, -te, adj. Acoperit cu un strat de ceară. În antichitate se scria pe table cerate, Hîrtie cerată = hîrtie impregnată cu substanțe care o fac impermeabilă; se întrebuințează la ambalaj.
CERÁT, -Ă, cerați, -te, adj. Acoperit cu un strat de ceară. ◊ Hârtie cerată = hârtie impregnată cu substanțe care o fac impermeabilă. – Din ceară + suf. -at (după fr. ciré).
cerát adj. m., pl. ceráți; f. cerátă, pl. ceráte
cerát adj. m., pl. ceráți; f. sg. cerátă, pl. ceráte
CER1- Element de compunere savantă cu semnificația „corn”, „cornee”. [Var. cerat-, cherat-, cherato- (scris și kerato-). / < gr. keras – corn].
CERÁT, -Ă adj. (Despre un material) Impregnat, acoperit cu ceară. ◊ Tăblițe cerate = tăblițe de lemn acoperite cu ceară, pe care vechii romani își făceau însemnări, socoteli. [< lat. ceratus].
CERAT- v. cer1-.
CERÁT s.n. Medicament unguent compus din ceară și untdelemn, folosit odinioară pentru acoperirea rănilor. [< fr. cérat, cf. lat. ceratus].
CHERAT- v. cer1-.
CHERATO- v. cer1-.
KERATO- v. cer1-.
CERÁT2, -Ă adj. impregnat, acoperit cu ceară. ♦ tăblițe ~e = tăblițe de lemn acoperite cu ceară, pe care vechii romani își făceau însemnări, socoteli. (< lat. ceratus, după fr. ciré)
CERÁT1 s. n. medicament unguent pe bază de ceară și ulei. (< fr. cérat, lat. ceratus)
CERAT3(O)- elem. cherat(o)-.
CHERAT(O)- / CHER(A)- / CERAT3(O)- / -CÉR elem. „corn, cornee”; „chitinos”. (< fr. kérat/o/-, cér/a/-, cerat/o/-, -cère, cf. gr. keras,-atos)
CERÁT ~tă (~ți, ~te) Care este acoperit sau impregnat cu ceară. Hârtie ~tă. /ceară + suf. ~at
cerat a. uns cu ceară: Romanii scriau pe tabele cerate.
*cerát, -ă adj. (lat. ceratus). Ceruit: Romaniĭ scriaŭ pe plăcĭ cerate.
CERĂT, com. în jud. Dolj, pe Desnățui; 4.092 loc. (1991). Topitorie de in; prelucr. lemnului.
-CER1 „corn, tentacul, antenă”. ◊ gr. keras „corn” > L. sav. -cerus, fr. -cère > rom. -cer.
CERATO- „corn, protuberanță cornoasă, cornos, osos”. ◊ gr. keras, atos „corn” > fr. cérato-, engl. id. > rom. cerato-. □ ~id (v. -id), adj., cu aspect de corn; ~manie (v. -manie), s. f., teratologie a frunzelor sau a florilor dezvoltate în formă de corn sau de pinten; ~zaur (v. -zaur), s. m., reptilă fosilă din ordinul dinozaurienilor, avînd pe nas o creastă osoasă.
CHERAT-, v. CHERATO-.~algie (v. -algie), s. f., durere corneană; ~ectazie (v. -ectazie), s. f., deplasare în afară a corneei; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., excizie chirurgicală a unei porțiuni din cornee.
CHERATO- (KERATO-) „corn, cornee; cornean, chitinos”. ◊ gr. keras, keratos „corn” > fr. kérato-, engl. id., germ. id., it. cherato- > rom. cherato- și kerato-. □ ~cel (v. -cel2), s. n., hernie a membranei posterioare a corneei; ~centeză (v. -centeză), s. f., puncție chirurgicală a corneei; ~dermă (v. -dermă), s. f., cheratodermie*; ~dermie (v. -dermie), s. f., hiperplazie a stratului cornos; sin. cheratodermă; ~elcoză (v. -elcoză), s. f., ulcerație a corneei; ~esteziometrie (v. estezio-, v. -metrie1), s. f., măsurare a sensibilității corneei; ~gen (v. -gen1), adj., care produce inflamația corneei; ~id (v. -id), adj., în formă de țesut cornos; ~litic (v. -litic2), adj., s. n., (agent terapeutic) cu proprietatea de a dizolva stratul cornos al epidermei; ~liză (v. -liză), s. f., proces de separare și de dizolvare fiziologică sau patologică a stratului cornos al epidermei; ~malacie (v. -malacie), s. f., proces de înmuiere purulentă a corneei; ~megalie (v. -megalie), s. f., malformație congenitală care constă în mărirea diametrului corneei; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru măsurarea curburii corneei; ~plastic (v. -plastic), adj., care stimulează producerea de cheratină și de țesut osos; ~plastie (v. -plastie), s. f., înlocuire chirurgicală a unei porțiuni de cornee; ~rexie (v. -rexie), s. f., ruptură a corneei; ~scop (keratoscop) (v. -scop), s. n., aparat pentru observarea astigmatismului vizual; ~scopie (v. -scopie), s. f., măsurare a refracției ochiului; sin. schiascopie; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical utilizat în cheratotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie a corneei.[1] modificată
KERATO-, v. CHERATO-.

cerat dex

Intrare: cerat (adj.)
cerat adj. adjectiv
Intrare: Cerăt
Cerăt
Intrare: cerăt
cerăt
Intrare: cerat (subst.)
cerat subst.
Intrare: cherat(o)-
kerato element de compunere prefix
cer 1 pref. - corn element de compunere prefix
cerat 3 pref. prefix element de compunere
cerato element de compunere prefix
cher element de compunere prefix
cer 1 suf. - corn element de compunere sufix
chera 2 pref. element de compunere prefix
cherat element de compunere prefix
cherato element de compunere prefix