cerșitori definitie

2 intrări

37 definiții pentru cerșitori

cerșetor, ~oare [At: ANON. CAR. / V: ~șit~, ~șăt- / Pl: ~i, ~oare / E: cerși + -tor] 1-2 smf, a (Om) care cerșește Si: calic, pomanagiu.
cerșetorí vti [At: NEGRUZZI, S. I, 164 / V: ~șit~, ~șăt~ / Pzi: ~résc / E: cerșetor] 1 A cerși. 2 (Fig) A cere ca un cerșetor.
cerșitor, ~oare smf, a vz cerșetor
cerșitorí vti vz cerșetori
cobăltóc sm [At: FRÂNCU – CANDREA, M. 99 / V: cocâl~ / Pl: ~óci / E: contaminare mg kóbol și (s)zarándok] (Reg) Cerșetor.
CERȘETÓR, -OÁRE, cerșetori, -oare, s. m. și f. Persoană care cere de pomană. [Var.: cerșitór, -oáre s. m. și f.] – Cerși + suf. -tor.
CERȘETORÍ, cerșetoresc, vb. IV. Tranz. și intranz. A cerși; a cere (ca un cerșetor). [Var.: cerșitorí vb. IV] – Din cerșetor.
CERȘITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. cerșetor.
CERȘITORÍ vb. IV v. cerșetori.
CERȘETÓR, -OÁRE, cerșetori, -oare, s. m. și f. Persoană care cere de pomană. [Var.: cerșitór, -oáre s. m. și f.] – Cerși + suf. -tor.
CERȘETORÍ, cerșetoresc, vb. IV. Tranz. și intranz. A cerși; a cere (ca un cerșetor). [Var.: cerșitorí vb. IV] – Din cerșetor.
CERȘITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. cerșetor.
CERȘITORÍ vb. IV v. cerșetori.
CERȘETÓR, -OÁRE s. m. și f. v. cerșitor.
CERȘETORÍ vb. IV v. cerșitori.
CERȘITÓR, -OÁRE, cerșitori, -oare, s. m. și f. (În orînduirile bazate pe exploatare) Persoană foarte săracă (de multe ori infirmă), lipsită de orice mijloace de existență și care, pentru a-și procura cele necesare traiului, cere de pomană. Harap-Alb descăleca și, spre mai mare mirarea- lui, numai iaca îl întîmpină în pragul ușii cerșitoarea căreia- îi dăduse el un ban de pomană. CREANGĂ, P. 213. Cînd, la urma tuturor, Iată-un biet de cerșitor în spinare cu desag Și în mînă c-un toiag. ALECSANDRI, P. P. 129. – Variantă: cerșetór, -oáre s. m. și f.
CERȘITORÍ, cerșitoresc, vb. IV. Intranz. A cerși, a umbla cu cerșitul; a cere ca un cerșitor. Moșul Haralambie cerșitorea la acea biserică și în acea parte de loc de mai bine de 50 ani. ȘEZ. VI 169. ◊ Tranz. Vă aduceți aminte de un sarac pre care îl întîlneați... pe uliți, prin piețe, pre la biserici, cerșitorind mila creștinilor. NEGRUZZI, S. I 252. – Variantă: cerșetorí (NEGRUZZI S. I 164) vb. IV.
CERȘETÓR, -OÁRE, cerșetori, -oare, s. m. și f. Persoană care, pentru a-și procura cele necesare traiului, cere de pomană. [Var.: cerșitór, -oáre s. m. și f.] – Din cerși + suf. -(i)tor.
CERȘETORÍ, cerșetoresc, vb. IV. Tranz. și intranz. A cerși; a cere (ca un cerșetor). [Var.: cerșitorí vb. IV] – Din cerșetor.
CERȘITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. cerșetor.
CERȘITORÍ vb. IV. v. cerșetori.
cerșetoáre s. f., g.-d. art. cerșetoárei; pl. cerșetoáre
cerșetór s. m., pl. cerșetóri
cerșetorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cerșetorésc, imperf. 3 sg. cerșetoreá; conj. prez. 3 să cerșetoreáscă
cerșetoáre s. f., g.-d. art. cerșetoárei; pl. cerșetoáre
cerșetór s. m., pl. cerșetóri
cerșetorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cerșetorésc, imperf. 3 sg. cerșetoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cerșetoreáscă
CERȘETÓR s. milog, (pop.) sărac, (înv. și reg.) calic, mișel, (Transilv. și Bucov.) colduș, (arg.) manglitor.
CERȘETORÍ vb. v. cere, cerși, milogi.
CERȘETÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care cerșește; calic; milog. /a cerși + suf. ~tor
A CERȘETORÍ ~ésc 1. intranz. 1) A fi cerșetor. 2) A trăi ca un cerșetor. 2. tranz. A cere de pomană; a cerși. /Din cerșetor
cerșetor a. și m. care cerșește sau cere cu umilință: o simplă rugă de ploaie cerșetoare AL.
cerșetorì v. a cerșì.
cerșitór și cerșetór, -oáre d. (din cercetor, cum se zice în sudu Moldoveĭ, d. lat. circĭtor, care dă tîrcoale, negustor ambulant, infl. de cerșesc). Care cerșește, care cere de pomană, milog, calic. V. colduș.
2) cerșitorésc v. intr. Trăĭesc cerșind. V. tr. A cerșitori milă.
CERȘETOR s. milog, (pop.) sărac, (înv. și reg.) calic, mișel, (Transilv. și Bucov.) colduș, (arg.) manglitor.
cerșetori vb. v. CERE. CERȘI. MILOGI.

cerșitori dex

Intrare: cerșetor
cerșitor substantiv masculin
cerșetor substantiv masculin
Intrare: cerșetori
cerșetori verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
cerșitori verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a