cerșetoresc definitie

26 definiții pentru cerșetoresc

cerșetorésc, ~eáscă a [At: BARCIANU / V: ~șit~ / E: cerșetor + -esc] 1-2 Referitor la cerșetor sau cerșetorie. 3-4 Specific cerșetorului sau cerșetoriei. 5-6 Care aparține cerșetorului sau cerșetoriei. 7-8 Care provine de la cerșetor sau de la cerșetorie.
cerșetorí vti [At: NEGRUZZI, S. I, 164 / V: ~șit~, ~șăt~ / Pzi: ~résc / E: cerșetor] 1 A cerși. 2 (Fig) A cere ca un cerșetor.
cerșitorésc, ~eáscă a vz cerșetoresc
cerșitorí vti vz cerșetori
CERȘETORÉSC, -EÁSCĂ, cerșetorești, adj. (Rar) De cerșetor. – Cerșetor + suf. -esc.
CERȘETORÍ, cerșetoresc, vb. IV. Tranz. și intranz. A cerși; a cere (ca un cerșetor). [Var.: cerșitorí vb. IV] – Din cerșetor.
CERȘITORÍ vb. IV v. cerșetori.
CERȘETORÉSC, -EÁSCĂ, cerșetorești, adj. De cerșetor. – Cerșetor + suf. -esc.
CERȘETORÍ, cerșetoresc, vb. IV. Tranz. și intranz. A cerși; a cere (ca un cerșetor). [Var.: cerșitorí vb. IV] – Din cerșetor.
CERȘITORÍ vb. IV v. cerșetori.
CERȘETORÍ vb. IV v. cerșitori.
CERȘITORÍ, cerșitoresc, vb. IV. Intranz. A cerși, a umbla cu cerșitul; a cere ca un cerșitor. Moșul Haralambie cerșitorea la acea biserică și în acea parte de loc de mai bine de 50 ani. ȘEZ. VI 169. ◊ Tranz. Vă aduceți aminte de un sarac pre care îl întîlneați... pe uliți, prin piețe, pre la biserici, cerșitorind mila creștinilor. NEGRUZZI, S. I 252. – Variantă: cerșetorí (NEGRUZZI S. I 164) vb. IV.
CERȘETORÉSC, -EÁSCĂ, cerșetorești, adj. De cerșetor. – Din cerșetor + suf. -esc.
CERȘETORÍ, cerșetoresc, vb. IV. Tranz. și intranz. A cerși; a cere (ca un cerșetor). [Var.: cerșitorí vb. IV] – Din cerșetor.
CERȘITORÍ vb. IV. v. cerșetori.
cerșetorésc (rar) adj. m., f. cerșetoreáscă; pl. m. și f. cerșetoréști
cerșetorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cerșetorésc, imperf. 3 sg. cerșetoreá; conj. prez. 3 să cerșetoreáscă
cerșetorésc adj. m., f. cerșetoreáscă; pl. m. și f. cerșetoréști
cerșetorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cerșetorésc, imperf. 3 sg. cerșetoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cerșetoreáscă
CERȘETORÍ vb. v. cere, cerși, milogi.
A CERȘETORÍ ~ésc 1. intranz. 1) A fi cerșetor. 2) A trăi ca un cerșetor. 2. tranz. A cere de pomană; a cerși. /Din cerșetor
cerșetoresc a. de cerșetor.
cerșetorì v. a cerșì.
1) cerșitorésc, -eáscă adj. De cerșitor.
2) cerșitorésc v. intr. Trăĭesc cerșind. V. tr. A cerșitori milă.
cerșetori vb. v. CERE. CERȘI. MILOGI.

cerșetoresc dex

Intrare: cerșetoresc
cerșetoresc adjectiv
Intrare: cerșetori
cerșetori verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
cerșitori verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a