cepeleag definitie

12 definiții pentru cepeleag

cepeleág, ~ă [At: CANTEMIR, IST. 111 / V: șe~, șepeleáv / Pl: ~egi, ~ége / E: ucr, rs чeпeлявый] 1-2 a, smf (Om) peltic. 3 sn Defect de a vorbi peltic.
CEPELEÁG, -Ă, cepelegi, -ge, adj. (Reg.) Peltic. – Din ucr., rus. šepeljavyj.
CEPELEÁG, -Ă, cepelegi, -ge, adj. (Reg.) Peltic. – Din ucr., rus. šepeljavyj.
CEPELEÁG, -Ă, cepelegi, -e, adj. (Mold., Transilv.; despre oameni sau despre vorbire) Peltic. Și el... cepeleag cum era, că-i lipsea mulți dinți din gură... ne spunea. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 8/1. [Unii] se nasc cu gura strîmbă, ori muți, ori cepelegi. SBIERA, P. 318. Guliță (cepeleag și alintat): Să mă cobor și eu? ALECSANDRI, T. I 113. ◊ (Adverbial) Vorbea puțin cepeleag, c-un glas plîngător. BART, E. 71. Vara, plecau cu toții afară, la un unchi al lor... care... vorbea pripit și cepeleag. VLAHUȚĂ, O. A. III 14. ♦ (Substantivat, neobișnuit) Defectul de a vorbi peltic. Ce te-apucă? Gîngăvia ori cepeleagul? ALECSANDRI, T. 903.
CEPELEÁG, -Ă, cepelegi, -e, adj. (Reg.) Peltic. – Ucr., rus šepeljavyj.
cepeleág (reg.) adj. m., pl. cepelégi; f. cepeleágă, pl. cepelége
cepeleág adj. m., pl. cepelégi; f. sg. cepeleágă, pl. cepelége
CEPELEÁG adj. v. peltic, sâsâit.
CEPELEÁG ~eágă (~égi, ~ége) și adverbial pop. Care rostește cu greu și neclar unele consoane; peltic. Copil ~. /<rus., ucr. šepeljavy
cepeleag a. Mold. peltic: cepeleag și alintat AL. [Vechiu rom. șepeleav (Cantemir) = rus. ȘEPELĬAVIĬ].
cepeleág și (Cant.) șepeleáv, -ă adj., pl. -egĭ, -ege și -evĭ, -eve (pol. szepielak, rut. šepelĕáviĭ, rus. šepetlívyĭ, d. šepelĕátĭ, šepetátĭ, a vorbi cepeleag. V. șipot, șoptesc). Est. Peltic. Adv. Ca pelticiĭ: a vorbi cepeleag.
cepeleag adj. v. PELTIC. SÎSÎIT.

cepeleag dex

Intrare: cepeleag
cepeleag adjectiv