cepchen definitie

10 definiții pentru cepchen

cepchén sn [At: BĂLCESCU, M. V. 597 / V: ceap~, ceapchín / Pl: nct / E: tc çepken] (Trî) Haină boierească scurtă, cu mânecile desfăcute, care se purta pe umeri, peste jiletcă.
CEPCHÉN, cepchene, s. n. (Înv.) Haină boierească scurtă, cu mânecile despicate, care se purta pe umeri. – Din tc. çepken.
CEPCHÉN, cepchene, s. n. (Înv.) Haină boierească scurtă, cu mânecile despicate, care se purta pe umeri. – Din tc. çepken.
CEPCHÉN s. n. (Învechit) Haină boierească scurtă, cu mînecile despicate, care se purta pe umeri. Cepchen de filendreș stacojiu, numa-n fir și-n mărgăritare. ODOBESCU, S. I 132. Pe la 1823-24, cuconașii nu lăsau să le scape nici un prilej de a se îmbrăca cu poturi, cu mintean și cu cepchen. GHICA, S. 45. – Variantă: ceapcîn (BĂLCESCU, O. I 16) s. n.
CEPCHÉN s. n. (Înv.) Haină boierească scurtă, cu mânecile despicate, care se purta pe umeri. – Tc. çepken.
cepchén (înv.) s. n., pl. cepchéne
cepchén s. n., pl. cepchéne
cepchén (cepchéne), s. n. – (Înv.) Pieptar fără mîneci. Tc. çepken (Șeineanu, III, 34; Lokotsch 409).
cepchen n. 1. od. haină boierească scurtă asemenea dulamei: îmbrăcat cu cepchen verde și blănit cu samur NEGR.; 2. azi, pieptar țărănesc îmblănit: cepchen alb cu găitanuri albastre. [Turc. cepken].
cepchén n., pl. urĭ și e (turc. čepken). Vechĭ. Un fel de dulamă pe care o purtaŭ boĭeriĭ. Azĭ. Rar. Peptar țărănesc.

cepchen dex

Intrare: cepchen
cepchen substantiv neutru