18 definiții pentru cepăit
cepăí vi [At: CAMILAR, P. S. 195 / P: ~pă-i / Pzi: ~ésc / E: ns cf mg csapni] (Reg) A păși cu zgomot ușor Si: a lipăi. cepăít sn [At: CAMILAR, P. S. 45 / Pl: ~uri / E: cepăi] 1-2 (Reg) (Cepăire și) zgomot produs. CEPĂÍ, cepăiesc,
vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A păși, producând un zgomot ușor; a lipăi. –
Cf. magh. csapni. CEPĂÍT, cepăituri,
s. n. (
Reg.) Faptul de a cepăi; zgomotul produs de încălțăminte în timpul mersului; lipăit. –
V. cepăi. CEPĂÍ, cepăiesc,
vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A păși, producând un zgomot ușor; a lipăi. –
Cf. magh. csapni. CEPĂÍT, cepăituri,
s. n. (Rar) Faptul de a cepăi; zgomotul produs de încălțăminte în timpul mersului. –
V. cepăi. CEPĂÍ, cepăiesc,
vb. IV.
Intranz. (Regional) A păși, producînd cu încălțămintea un zgomot ușor; a lipăi. Cepăia repede din opincile sprintene. CAMILAR, T. 10.
CEPĂÍT, cepăituri,
s. n. (Regional) Acțiunea de a
cepăi; zgomotul produs cepăind. S-auzeau pași rari de ciubote, cepăit sprinten din opinci. CAMILAR, N. II 331.
CEPĂÍ, cepăiesc,
vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A păși, producând un zgomot ușor; a lipăi. –
Comp. magh. csapni. CEPĂÍT, cepăituri,
s. n. (Rar) Faptul de a cepăi; zgomotul produs de încălțăminte în timpul mersului.
cepăí (a ~) (a lipăi) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. cepăiésc,
imperf. 3
sg. cepăiá;
conj. prez. 3 să cepăiáscă
cepăít (lipăit) (
reg.)
s. n.,
pl. cepăíturi
cepăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cepăiésc, imperf. 3 sg. cepăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cepăiáscă cepăít s. n., pl. cepăíturi Cepăit dex online | sinonim
Cepăit definitie
Intrare: cepăi
cepăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a