Dicționare ale limbii române

2 intrări

18 definiții pentru cepăit

cepăí vi [At: CAMILAR, P. S. 195 / P: ~pă-i / Pzi: ~ésc / E: ns cf mg csapni] (Reg) A păși cu zgomot ușor Si: a lipăi.
cepăít sn [At: CAMILAR, P. S. 45 / Pl: ~uri / E: cepăi] 1-2 (Reg) (Cepăire și) zgomot produs.
CEPĂÍ, cepăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A păși, producând un zgomot ușor; a lipăi. – Cf. magh. csapni.
CEPĂÍT, cepăituri, s. n. (Reg.) Faptul de a cepăi; zgomotul produs de încălțăminte în timpul mersului; lipăit. – V. cepăi.
CEPĂÍ, cepăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A păși, producând un zgomot ușor; a lipăi. – Cf. magh. csapni.
CEPĂÍT, cepăituri, s. n. (Rar) Faptul de a cepăi; zgomotul produs de încălțăminte în timpul mersului. – V. cepăi.
CEPĂÍ, cepăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A păși, producînd cu încălțămintea un zgomot ușor; a lipăi. Cepăia repede din opincile sprintene. CAMILAR, T. 10.
CEPĂÍT, cepăituri, s. n. (Regional) Acțiunea de a cepăi; zgomotul produs cepăind. S-auzeau pași rari de ciubote, cepăit sprinten din opinci. CAMILAR, N. II 331.
CEPĂÍ, cepăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A păși, producând un zgomot ușor; a lipăi. – Comp. magh. csapni.
CEPĂÍT, cepăituri, s. n. (Rar) Faptul de a cepăi; zgomotul produs de încălțăminte în timpul mersului.
cepăí (a ~) (a lipăi) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cepăiésc, imperf. 3 sg. cepăiá; conj. prez. 3 să cepăiáscă
cepăít (lipăit) (reg.) s. n., pl. cepăíturi
cepăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cepăiésc, imperf. 3 sg. cepăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cepăiáscă
cepăít s. n., pl. cepăíturi
CEPĂÍ vb. v. lipăi.
CEPĂÍT s. v. lipăit.
cepăi vb. v. LIPĂI.
cepăit s. v. LIPĂIT.

Cepăit dex online | sinonim

Cepăit definitie

Intrare: cepăi
cepăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: cepăit
cepăit substantiv neutru