cenzor definitie

12 definiții pentru cenzor

censór sm vz cenzor
cenzór sm [At: ȘTEFĂNESCU, C. 492 / V: ~nsór / Pl: ~i / E: lat censor] 1 (La romani) Fiecare din cei doi magistrați însărcinați cu censul (1) și investiți cu puterea de a supraveghea moravurile publice, a mustra și a pedepsi pe cei care săvârșeau fapte împotriva bunelor moravuri. 2 (Fig) Persoană care își asumă rolul de a mustra public pe alții pentru comportarea, faptele sau operele lor. 3 (Asr; spc) Persoană însărcinată de guvern sau de altă autoritate publică (în regimuri totalitare sau în perioada decretată „stare de urgență”) să controleze publicațiile date la tipar (cărți, broșuri, ziare, desene etc.). 4 Șef al biroului de cenzură. 5 (Fin) Persoană însărcinată (de către adunarea generală a membrilor unei asociații, a unei bănci etc.) să controleze gestiunea fondurilor instituției.
CÉNZOR, cenzori, s. m. 1. (În unele state) Persoană aleasă de adunarea generală a unei societăți comerciale pentru a face verificarea conturilor prezentate de administrator. 2. Persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi, a unei bănci etc. 3. Persoană însărcinată să asigure secretele de stat; persoană însărcinată cu cenzura (1). 4. (În Roma antică) Magistrat care avea misiunea de a face recensământul persoanelor și al averilor și de a supraveghea moravurile publice. – Din fr. censeur, lat. censor.
CÉNZOR, cenzori, s. m. 1. (În Roma antică) Magistrat care avea misiunea de a face recensământul persoanelor și al averilor și de a supraveghea moravurile publice. 2. (În unele state) Persoană aleasă de adunarea generală a unei societăți comerciale pentru a face verificarea conturilor prezentate de administrator. 3. Persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi, a unei bănci etc. 4. Persoană însărcinată să asigure secretele de stat; persoană însărcinată cu cenzura (1). – Din fr. censeur, lat. censor.
CENZÓR, cenzori, s. m. 1. Persoană însărcinată să facă, într-un stat capitalist, cenzurarea tipăriturilor și publicațiilor. 2. Persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi, a unei cooperative sau (în regimul economic capitalist) a unei societăți pe acțiuni, a unei bănci etc. 3. (În statul roman) Magistru care avea misiunea de a face recensămîntul persoanelor și averilor v. cens (1) și de a supraveghea moravurile publice.
CÉNZOR, cenzori, s. m. 1. Persoană însărcinată să facă, într-un stat capitalist, cenzurarea tipăriturilor și a publicațiilor. 2. Persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi, a unei cooperative, a unei bănci etc. 3. (În statul roman) Magistrat care avea misiunea de a face recensământul persoanelor și al averilor și de a supraveghea moravurile publice. – Fr. censeur (lat. lit. censor).
cénzor s. m., pl. cénzori
cénzor s. m., pl. cénzori
CÉNZOR s.m. 1. (Ist.) Magistrat în vechea Romă care efectua recensământul cetățenilor și al averilor acestora și supraveghea moravurile. 2. Persoană care are sarcina de a cenzura tipăriturile, publicațiile, corespondența etc. 3. Cel care verifică gestiunea unei întreprinderi comerciale, a unei societăți etc. [< lat. censor, cf. it. censore, fr. censeur].
CÉNZOR s. m. 1. magistrat în vechea Romă care efectua recensământul cetățenilor și al averilor acestora și supraveghea moravurile. 2. persoană care are sarcina de a cenzura tipăriturile, publicațiile, corespondența. 3. cel care verifică gestiunea unei întreprinderi, bănci, societăți etc. (< lat. censor, fr. censeur)
CÉNZOR ~i m. 1) Persoană oficială care efectuează cenzura. 2) (în Roma antică) Magistrat care efectua recensământul cetățenilor, controla finanțele și supraveghea moravurile. 3) Persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi comerciale, a unei societăți etc. /<fr. censeur, lat. censor
*cénsor și -ór m. (lat. cénsor, censóris). Magistrat însărcinat cu censu și cu paza bunelor obiceĭurĭ la Romanĭ. Critic. Elev supraveghetor, monitor. Funcționar însărcinat cu examinarea ziarelor și cărților în ainte de a apărea. Controlor al uneĭ gestiunĭ: censor la banca Națională. – Fals cénzor (după germ. și rus.).

cenzor dex

Intrare: cenzor
cenzor substantiv masculin