cenușiu definitie

23 definiții pentru cenușiu

cenușíu, ~íe [At: NEGRUZZI S. I, 57 / Pl: ~ii / E: cenușă + -iu] 1 a De culoarea cenușei (1) Si: gri, sein, sur. 2-3 sm Cal sau câine cenușiu (1). 4 sf Ceața. 5 sf Zare. 6 a (Fig) Monoton. 7 a (Fig) Șters. 8-9 a Lipsit de personalitate sau culoare. 10 a (Îs) Eminență ~ie Personaj puternic și influent, (în politica unui stat) care determină din umbră și fără răspunderi, decizii hotărâtoare. 11 sn Culoare cenușie.
CENUȘÍU, -ÍE, cenușii, s. n., adj. 1. S. n. Culoare obținută prin suprapunerea în diferite proporții a culorilor alb și negru; sur, gri. 2. Adj. De culoarea cenușii; gri, bozafer. 3. Adj. Fig. Șters, lipsit de expresivitate. – Cenușă + suf. -iu.
CENUȘÍU, -ÍE, cenușii, s. n., adj. 1. S. n. Culoare obținută prin suprapunerea în diferite proporții a culorilor alb și negru; sur, gri. 2. Adj. De culoarea cenușii; gri, bozafer. 3. Adj. Fig. Șters, lipsit de expresivitate. – Cenușă + suf. -iu.
CENUȘÍU, -ÍE, cenușii, adj. De culoarea cenușii; sur, gri. Ca niște aripi de vulturi cenușii, se ridicau departe pădurile de fag. GALACTION, O. I 334. Nu mai poate să distingă culorile stofelor din vitrină. Parcă toate sînt cenușii. SAHIA, N. 98. Nu știu... Cînd se coboară în grădină, că-n biata floare cenușie Ce se ascunde umilită, e-atît parfum și poezie. ANGHEL, Î. G. 14. Numai ochii săi mișca, Vulturește-i alerga Pe cea zare cenușie, Lungă, tainică, pustie. ALECSANDRI, P. II 11. Cerul era turburat; nori groși se primblau ca niște munți pe el, lăsînd în urma lor o ceață cenușie. NEGRUZZI, S. 1 57. Materie cenușie v. materie. ♦ (Substantivat, n.) Culoarea sură. Boarea amiezii lungi mîna apa galbenă a grilelor pînă sub cenușiul pădurilor. CAMILAR, N. I 255. Mitrea sta singur, privind cenușiul zării către miazăzi. SADOVEANU, M. C. 11.
CENUȘÍU, -ÍE, cenușii, adj. De culoarea cenușii; gri. ♦ (Substantivat, n.) Culoarea cenușie. – Din cenușă + suf. -iu.
cenușíu1 adj. m., f. cenușíe; pl. m. și f. cenușíi
cenușíu2 s. n., art. cenușíul
!stârc-cenușíu (bâtlan) s. m., pl. stârci-cenușíi
cenușíu adj. m., f. cenușíe; pl. m. și f. cenușíi
cenușíu s. n., art. cenușíul
stârc cenușíu s. m. + adj.
CENUȘÍU adj. 1. fumuriu, gri, plumburiu, sur, (rar) prăfuriu, (pop.) sein, șoreciu, (reg.) siv, (Munt.) fumur, (înv.) plumbiu, sângepiu, (turcism înv.) bozafer. (De culoare ~.) 2. întunecat, pământiu, (reg.) pământit, pământos. (O față ~.)
STÂRC-CENUȘIU-DE-NOÁPTE s. v. stârc-de-noapte.
STÂRC-CENUȘIU-MÍC s. v. corb-de-noapte, stârc-de-noapte.
CENUȘÍU ~e (~i) și substantival 1) Care este de culoarea cenușii; sur; gri. 2) fig. Care nu se remarcă prin nimic; inexpresiv. [Sil. -nu-șiu] /cenușă + suf. ~iu
cenușiu a. de culoarea cenușie.
cenușíŭ, -íe adj. (d. cenușă). De coloarea cenușiĭ. V. sîngeap 2 și vînăt.
CENUȘIU adj. 1. fumuriu, gri, plumburiu, sur, (rar) prăfuriu, (pop.) sein, șoreciu, (reg.) siv, (Munt.) fumur, (înv.) plumbiu, sîngepiu, (turcism înv.) bozafer. (De culoare ~.) 2. întunecat, pămîntiu, (reg.) pămîntit, pămîntos. (O față ~.)
stârc-cenușiu-de-noapte s. v. STÎRC-DE-NOAPTE.
stârc-cenușiu-mic s. v. CORB-DE-NOAPTE. STÎRC-DE-NOAPTE.
GRAU, TREUER FREUND, IST ALLE THEORIE (germ.) cenușie este, iubite amice, orice teorie – Goethe, „Faust”, I: „Graum treuer Freund, ist alle Theorie. Und grün des Lebens goldner Baum” („Cenușie este, iubite amice, orice teorie / Și verde pomul vieții aurit”).
Juglans cinerea L. « Nuc cenușiu ». Arbore ornamental eu scoarță cenușie, tulpină dreaptă, înaltă pînă la 25 m. Frunze verzi-închis, cu 11-19 foliole, serate, pubescente, toamna devin galbene. Lujerii pubescenți și glanduloși ca și partea inferioară a frunzelor. Fructe, cîte 2-5, în ciorchine pendent.
Populus canescens Smith (P. alba x P. tremula) « Plop cenușiu ». Arbore viguros cu frunze gri, întregi pe lujerii scurți, lobate pe cei lungi. Lujerii și mugurii gri, tomentoși. Merge bine pe soluri calcaroase.

cenușiu dex

Intrare: cenușiu
cenușiu adjectiv substantiv neutru
Intrare: stârc-cenușiu-mic
stârc-cenușiu-mic substantiv masculin
Intrare: stârc-cenușiu-de-noapte
stârc-cenușiu-de-noapte substantiv masculin
Intrare: stârc-cenușiu
stârc-cenușiu substantiv masculin