cenușérniță sf [At: SLAVICI, N. 265 / Pl: ~țe / E: cenușer + -niță] (Îvr) Scrumieră.

CENUȘÉRNIȚĂ, cenușernițe, s. f. (Pop.) Scrumieră. – Cenușă + suf. -erniță.

CENUȘÉRNIȚĂ, cenușernițe, s. f. (Pop.) Scrumieră. – Cenușă + suf. -erniță.

CENUȘÉRNIȚĂ, cenușernițe, s. f. (Popular) Scrumieră. El își aprinse țigara și puse lemnușul de chibrit în cenușernița ce sta pe pat, lîngă el. SLAVICI, N. I 265.

CENUȘÉRNIȚĂ, cenușernițe, s. f. (Pop.) Scrumieră. – Din cenușă + suf. -arniță.

cenușérniță (pop.) s. f., g.-d. art. cenușérniței; pl. cenușérnițe

cenușérniță s. f., g.-d. art. cenușérniței; pl. cenușérnițe

CENUȘÉRNIȚĂ s. v. scrumieră.

CENUȘÉRNIȚĂ ~e f. înv. Vas de diferite forme și dimensiuni, în care se scutură scrumul sau se aruncă mucurile de țigară; scrumieră. /cenușă + suf. ~erniță

cenușérniță f., pl. e. Rar. Mic vas de ținut odinioară cenușă la călimărĭ (cenușar). V. nisiperniță, scrumelniță.

cenușerniță s. v. SCRUMIERĂ.