centurie definitie

12 definiții pentru centurie

centúrie sf [At: BĂLCESCU, M. V. 560 / Pl: ~ii / E: lat centuria} 1 Grup de o sută de cetățeni în vechea Romă, formând o diviziune politică și administrativă. 2 (Spc) Diviziune a cohortei formată din o sută de oameni Cf sutime.
CENTÚRIE, centurii, s. f. 1. Subdiviziune tactică în armata romană cuprinzând o sută de ostași; subîmpărțire a cetei în vechea organizare a armatei române. 2. (În Roma antică) Diviziune politică și administrativă formată dintr-o sută de cetățeni. Din lat. centuria.
CENTÚRIE, centurii, s. f. 1. (În armata romană) Subdiviziune tactică cuprinzând o sută de ostași; (în vechea organizare a armatei române) subîmpărțire a cetei. 2. (În vechea Romă) Diviziune politică și administrativă formată dintr-o sută de cetățeni. – Din lat. centuria.
CENTÚRIE, centurii, s. f. 1. (În armata romană) Subdiviziune tactică cuprinzînd o sută de ostași; (în vechea organizare a armatei romîne) subîmpărțire a cetei. Fiecare ceată se subîmpărțea în zece centurii, subi un sutaș. BĂLCESCU, O. I 12. 2. (În vechea Romă) Grupă de cetățeni formată prin împărțirea populației după avere. V. cens. – Pronunțat: -ri-e.
CENTÚRIE, centurii, s. f. 1. (În armata romană) Subdiviziune tactică cuprinzând o sută de ostași; (în vechea organizare a armatei române) subîmpărțire a cetei. 2. (În vechea Romă) Grup de cetățeni format prin împărțirea populației după avere. – Lat. lit. centuria.
centúrie (-ri-e) s. f., art. centúria (-ri-a), g.-d. art. centúriei; pl. centúrii, art. centúriile (-ri-i-)
centúrie s. f. (sil. -ri-e), art. centúria (sil. -ri-a), g.-d. art. centúriei; pl. centúrii, art. centúriile (sil. -ri-i-)
CENTÚRIE s.f. 1. Unitate a armatei romane formată din o sută de soldați. 2. Unitate politică și administrativă în vechea Romă, formată din o sută de cetățeni. [Gen. -iei. / < lat. centuria, cf. fr. centurie].
CENTÚRIE s. f. (în Roma antică) 1. unitate militară din o sută de soldați. 2. unitate politică și administrativă din o sută de cetățeni. (< lat. centuria, fr. centurie)
CENTÚRIE ~i f. (în antichitatea romană) 1) Subunitate militară cuprinzând o sută de soldați. 2) Subdiviziune politico-administrativă cuprinzând o sută de cetățeni. [Art. centuria; G.-D. centuriei; Sil. -ri-e] /<lat. centuria
centurie f. 1. una din diviziunile politice ale poporului roman, coprinzând o sută de cetățeni; 2. corp de călăreți.
*centúrie f. (lat. centuria, d. centum, o sută). La Romanĭ, diviziune de o sută de soldațĭ, a șasea parte a cohorteĭ. Fie-care din cele 193 de clase în care Serviŭ Tuliŭ a împărțit poporu roman.

centurie dex

Intrare: centurie
centurie substantiv feminin
  • silabisire: -ri-e