centrifuga definitie

28 definiții pentru centrifuga

centrifúg, ~ă [At: LTR2 / Pl: ~úgi, ~úge / E: fr centrifuge] 1 a Care tinde să se îndepărteze de centru Si: centrifugal (2). 2 a (Îs) Forță ~ă Forță care tinde să depărteze un corp în mișcare circulară de centrul lui de rotație. 3 sf Aparat pentru separarea constituenților cu greutate specifică diferită dintr-un amestec eterogen, cu ajutorul forței centrifuge obținute prin învârtirea, în jurul unei axe spontane, a unui vas al aparatului care conține amestecul. 4 Dispozitiv pentru uscarea rufelor în mașinile de spălat. 5 sf Instalație destinată antrenamentului astronauților, care simulează acțiunea accelerațiilor de lungă durată.
centrifuga vt [At: DN3 / Pzi: ~ghéz / E: cf fr centrifuger] 1 A efectua o mișcare centrifugă (1). 2 A separa constituenții unei substanțe cu centrifuga (3). 3 A usca rufele cu centrifuga (4).
CENTRIFÚG, -Ă, centrifugi, -ge, adj., s. f. 1. Adj. Care tinde să se depărteze de centru; centrifugal. ◊ Forță centrifugă = forță care acționează asupra unui corp aflat în mișcare de rotație, tinzând să-l depărteze de axa de rotație. Mișcare centrifugă = mișcare a unui corp care se depărtează de centrul lui de rotație. Pompă centrifugă = aparat bazat pe efectul forței centrifuge și folosit la pomparea apei. 2. S. f. Aparat pentru separarea componenților cu densități diferite dintr-un amestec lichid eterogen cu ajutorul forței centrifuge. – Din fr. centrifuge.
CENTRIFUGÁ, pers. 3 centrifughează, vb. I. Tranz. A efectua o mișcare centrifugă. – Din centrifug. Cf. fr. centrifuger.
CENTRIFÚG, -Ă, centrifugi, -ge, adj., s. f. 1. Adj. Care tinde să se depărteze de centru; centrifugal. ◊ Forță centrifugă = forță care acționează asupra unui corp aflat în mișcare de rotație, tinzând să-l depărteze de axa de rotație. Mișcare centrifugă = mișcare a unui corp care se depărtează de centrul lui de rotație. Pompă centrifugă = aparat bazat pe efectul forței centrifuge și folosit la pomparea apei. 2. S. f. Aparat pentru separarea componenților cu densități diferite dintr-un amestec lichid eterogen cu ajutorul forței centrifuge. – Din fr. centrifuge.
CENTRIFUGÁ, pers. 3 centrifughează, vb. I. Tranz. A efectua o mișcare centrifugă. – Din centrifug. Cf. fr. centrifuger.
CENTRIFÚG, -Ă, centrifugi, -e, adj. (Fiz.; în opoziție cu centripet, în expr.) Forță centrifugă = forță datorită căreia un corp aflat în mișcare de rotație tinde să se depărteze de centrul liniei sale de mișcare. Forța centrifugă e cu atît mai mare, cu cît e mai mare viteza corpidui și cu cît e mai mică raza de curbură a traiectoriei. ▭ Mișcare centrifugă = mișcarea unui corp care se depărtează de centrul său de rotație. (Tehn.) Pompă centrifugă = aparat bazat pe efectul forței centrifuge și folosit la pomparea apei. Mașină centrifugă (și substantivat) = aparat pentru separarea mecanică a substanțelor de densități diferite dintr-un amestec, cu ajutorul forței centrifuge. Mașină centrifugă pentru separarea smîntînii de lapte.
CENTRIFÚGĂ, centrifuge, adj. f. (În expr.) Forță centrifugă = forță datorită căreia un corp aflat în mișcare de rotație tinde să se depărteze de centrul liniei sale de mișcare. Mișcare centrifugă = mișcare a unui corp care se depărtează de centrul său de rotație. Pompă centrifugă = aparat bazat pe efectul forței centrifuge și folosit la pomparea apei. Mașină centrifugă (și substantivat, f.) = aparat pentru separarea mecanică a componenților cu greutate specifică diferită dintr-un amestec lichid, cu ajutorul forței centrifuge. – După fr. centrifuge.
centrifúg adj. m., pl. centrifúgi; f. centrifúgă, pl. centrifúge
centrifugá (a ~) vb., ind. prez. 3 centrifugheáză
centrifúgă s. f., g.-d. art. centrifúgei; pl. centrifúge
centrifúg adj. m., pl. centrifúgi; f. sg. centrifúgă, pl. centrifúge
centrifugá vb., ind. prez. 1 sg. centrifughéz, 3 sg. și pl. centrifugheáză
centrifúgă s. f., g.-d. art. centrifúgei; pl. centrifúge
CENTRIFÚG adj. (FIZ.) centrifugal. (Mișcare ~.)
Centrifug ≠ centripet
CENTRIFÚG adj. Care tinde să se îndepărteze de centru; centrifugal. ◊ (Op. centripet) Forță centrifugă = forță care tinde să depărteze un corp în mișcare circulară de centrul lui de rotație. [< fr. centrifuge].
CENTRIFUGÁ vb. I. tr. A da o mișcare centrifugă; a supune unei forțe centrifuge; a trece (un material) printr-o pompă centrifugă. [Cf. fr. centrifuger].
CENTRIFÚGĂ s.f. Aparat pentru separarea cu ajutorul forței centrifuge a substanțelor cu densitate diferită dintr-un amestec. ♦ Instalație destinată antrenamentului astronauților, care simulează acțiunea accelerațiilor de lungă durată. [< fr. centrifuge, cf. lat. centrum – centru, fugere – a fugi].
CENTRIFÚG, -Ă I. adj. care tinde să se îndepărteze de centru; centrifugal. ♦ forță ~ă = forță care tinde să depărteze un corp în mișcare circulară de centrul lui de rotație. II s. f. 1. aparat, mașină cu ajutorul căreia se efectuează operația de centrifugare. 2. instalație destinată antrenamentului astronauților, care simulează acțiunea accelerațiilor de lungă durată. (< fr. centrifuge)
CENTRIFUGÁ vb. tr. a efectua o centrifugare. (< fr. centrifuger)
CENTRIFÚG ~gă (~gi, ~ge) Care are tendința de a se îndepărta de centru. Mișcare ~gă.Forță ~gă forță datorită căreia un corp, aflat în mișcare circulară, tinde să se depărteze de centrul de rotație. Pompă ~gă mașină rotativă bazată pe efectul forței centrifuge, folosită la pomparea unor lichide. /<fr. centrifuge
A CENTRIFUGÁ ~ghéz tranz. A supune unei mișcări centrifuge. /<fr. centrifuger
CENTRIFÚGĂ ~ge f. Instalație de înaltă turație, folosită pentru separarea prin centrifugare a componenților unui amestec. ~ de miere. [G.-D. centrifugei] /<fr. centrifuge
*centrifúg, -ă adj. (d. centru și fug; fr. centrifuge). Fiz. Care tinde să se depărteze de centru: forță centrifugă.
CENTRIFUG adj. (FIZ.) centrifugal. (Mișcare ~.)
CENTRIFUGĂ instalație destinată antrenamentului piloților și astronauților care simulează acțiunea accelerațiilor de lungă durată, până la 50g, servind și încercării la suprasarcină a unor aparate și sisteme destinate tehnicii spațiale. Centrifuga poate fi introdusă într-o încăpere tip barocameră.
CENTRI- „centru”. ◊ L. centrum „mijloc, centru” > fr. centri-, it. id., engl. id. > rom. centri-. □ ~fug (v. -fug), adj., care tinde să se depărteze de centru; ~pet (v. -pet), adj., care tinde să se apropie de centru.

centrifuga dex

Intrare: centrifug
centrifug adjectiv
Intrare: centrifuga
centrifuga verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: centrifugă
centrifugă substantiv feminin