centralizație definitie

10 definiții pentru centralizație

centralizație sf [At: GHICA, A. 318 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr centralisation] (Înv) Centralizare (2).
centralizațiúne sf vz centralizație
CENTRALIZÁȚIE, centralizații, s. f. (Înv.) Centralizare. – Din fr. centralisation.
CENTRALIZÁȚIE, centralizații, s. f. (Înv.) Centralizare. – Din fr. centralisation.
CENTRALIZÁȚIE, centralizații, s. f. (Învechit) Centralizare. Țara luă o organizație ostășească și o centralizație puternică. BĂLCESCU, O. II 14. – Pronunțat: -ți-e.
CENTRALIZÁȚIE, centralizații, s. f. (Înv.) Centralizare. – Fr. centralisation.
centralizáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. centralizáția (-ți-a), g.-d. art. centralizáției; pl. centralizáții, art. centralizáțiile (-ți-i-)
centralizáție s. f. (sil. -ți-e), art. centralizáția (sil. -ți-a), g.-d. art. centralizáției; pl. centralizáții, art. centralizáțiile (sil. -ți-i-)
centralizați(un)e f. 1. acțiunea de a centraliza; 2. sistema de a raporta la un guvern central toate puterile Statului.
*centralizațiúne f. Acțiunea de a centraliza. – Și -áție, dar ob. -áre.

centralizație dex

Intrare: centralizație
centralizație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e